Ivan Patzaichin va fi inmormantat astazi, 7 septembrie, cu onoruri miilitare, la Cimitirul Bellu. Trupul neinsufletit al marelui campionu a fost depus luni, 6 septembrie, la Clubul Sportiv Dinamo.
Luni, Ivan Patzaichin a fost plans de multi romani. L-au plans acasa, cei din Delta, din satul Mila 23. L-au plans prietenii, care-l asteptau la un festival organizat in Tulcea pentru el.
L-au plans canatorii pe apele Dunarii, dar si cei care au tinut sa-i fie alaturi, la Muzeul Dinamo, unde i-a fost depus trupul. Au fost langa el: artisti, sportivi, si oameni simpli. Pentru ca foarte multi il admirau pe modestul campion cu pagaia rupta.
Trupul lui Ivan Patzaichin a fost depus la ora 12:00 in muzeul Clubului Dinamo. Intreaga viata a facut parte din acest club, s-a intors acolo pentru ultima data la aproape 50 de ani distanta de momentul in care a castigat prima medalie olimpica.
Publicitate
Sicriul a fost purtat pe umeri de militari ai garzii de onoare. In urma venea fiica sa, Ivona.
Ivan Patzaichin a fost un simbol pentru romani, multi l-au admirat si respectat. Printre ei si Leon Rotman acum in varsta de 87 de ani, dublu medaliat olimpic la canotaj.
Leon Rotman, fost canotor olimpic: “Am ramas stupefiat, ieri, cand am auzit. Nici nu stiam ca e la spital si ca e bolnav. Prieteni am fost si vom ramane si dupa ce nu voi mai fi eu”.
Gabriela Sabo, campioana olimpica la atletism: “Tatal meu a murit de aceeasi boala”.
Eugen Cristea, actor: “Am fost cucerit nu doar de eleganta si de dragalasenia acestui om , pe care l-am considerat un copil mare, cat de modestia sa. Un campion, un om de talia sa, de o modestie fara seaman, de la care ar avea de invatat multi azi”.
Publicitate
Oamenii continua sa depunp flori si la statuia lui Ivan Patzaichin, amplasata in fata stadionului Dinamo.
Curtea stadionului a devenit neincapatoare pentru sutele de oameni care au venit, marti la amiaza sa isi ia la revedere de la marele sportiv.
Sunt atat de multe, incat barca amplasata in fata fotografiei lui Ivan Patzaichin a devenit neincapatoare.
Ivan Patzaichin a intrat in istorie in anul 1972, la Olimpiada de la Munchen, unde a obtinut prima sa medalie de aur la simplu. Acolo i s-a rupt pagaia. Vasla. Dar n-a renuntat.
A vaslit mai departe si a castigat inimile publicului pentru forta de care a dat dovada.
A ajuns in recalificari, si-a lipt pagaia si a castigat finala. Aurul olimpic.
Dupa retragerea din viata sportiva, Ivan Patzaichin a continuat sa vasleasca, mai ales in locurile natale. A pus bazele unei Asociatii alaturi de care a dorit sa promoveze cat mai mult traditiile si frumusetile Deltei Dunarii. Luni ar fi trebuit sa se desfasoare unul dintre festivalurile pe care le organiza anual. Scena a fost pregatita de duminica seara. Acolo au mers sute de tulceni si prieteni apropiati sa-si ia ramas bun.
Organizatorii festivalului ii pregatisera o melodie special facuta pentru el. Compusa acolo, in satul in care s-a nascut si a copilarit, de catre corul de lipovence rusalka din Mila 23 si trupa Subcarpati.
Festivalul nu s-a mai tinut luni, dar canotorii au iesit pe apa in mod simbolic, pentru a-i multumi lui Ivan.
Viorel Gheorghe, organizator: “Acest festival se va numi de acum festivalul barcilor cu vasle”.
Casa din satul Mila 23 ii va fi transformata in centru cultural.
Lucica Buhaev, cumnata lui Ivan Patzaichin: “A ramas in sufletul nostru un om iubit, nu mai am cuvinte. O sa ne fie foarte dor de el”.
Publicitate