In anii ’60, cativa cercetatori romani au testat pe propriile corpuri un vaccin ce avea sa ne protejeze pe noi toti de infectii decenii la rand. ”Ne-am injectat sase zile la rand cate 2 mililitri“, isi aminteste fosta sefa de productie a acestui vaccin, Sylvia Hoisie, ajunsa acum la 89 de ani.
Sylvia Hoisie a avut o tinerete de cosmar. Dupa 1940, fiind evreica, nu avea voie sa mearga la cinema, sa se plimbe pe bicicleta sau sa detina un aparat radio in casa, iar colegele o strigau „jidanca“. A fost deportata in Transnistria, unde a trait in mizerie si a suferit de foame.
Insa, dupa razboi, s-a intors in Romania, a facut medicina si dupa cativa ani a avut un rol decisiv in aparitia pe piata a Polidinului.
Este injectia dureroasa pe care am facut-o multi dintre noi, dar care reusea sa ne fereasca de infectii, de gripa si ne intarea imunitatea.
Publicitate
In anii 60, tari europene precum Franta, Germania, Elvetia si chiar Polonia foloseau deja preparate imunostimulatoare, gandite pentru ca organismul sa poata lupta cu o gama larga de infectii bacteriene.
Importata din straini, ideea a prins puternic la Iasi si Bucuresti, unde o echipa de cercetatori foarte tineri s-a apucat rapid de treaba.
”La Iasi, din colectivul care a inceput cercetarile faceau parte patru persoane, dar la Bucuresti erau mai multi. Eram cu totii foarte tineri, media de varsta fiind in jur de 25-26 de ani, si plini de chef de lucru”, isi aminteste Sylvia Hoisie, citata de adevarul.ro.
Toate ingredientele folosite erau din Romania
S-a lucrat sase ani la aceste preparat, numit intr-un final Polidin. S-au folosit numai si numai ingrediente romanesti pentru producerea vaccinului.
”Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franta ca sa-i aducem in Romania.
Pe langa microbii indigeni, in compozitia produsului intrau bila de bou, fenol, apa distilata si clorura de sodiu, dar putem spune ca si fiola constituia tot un ingredient.
Aceasta cercetare a fost de durata, uneori istovitoare. Am obtinut preparatul prin 1962-1963 si apoi am inceput munca de cercetare pe animale de laborator: soarece alb, cobai, iepuri. Cei de la Bucuresti aveau o tematica, noi de la Iasi, o alta tematica de investigat. Asa am reusit sa observam ca preparatul poate sa opreasca o infectie, mai ales infectiile tractului respirator superior”, isi aminteste cercetatoarea.
Documentul prin care vaccinul era oficial recunoscut de autoritatile din Romania a venit in primavara lui 1966, dupa o serie de teste efectuate pe animale. Dar urma testul de foc: testarea produsului pe om.
”L-am testat pe noi. Ne-am injectat sase zile la rand cate 2 ml de Polidin si toate reactiile au fost bune. Si asa am primit dreptul de a-l produce.
Dupa ce l-am produs a inceput adevarata cercetare: sa vedem in ce afectiuni este eficient, daca nu produce la copii efecte adverse, daca putea fi prescris si femeilor insarcinate, daca nu avea o actiune toxica asupra fatului. Apoi, am primit permisiunea de a-l testa pe comunitati, pentru a vedea daca poate fi facut anterior perioadelor de gripa, si rezultatele au fost bune.
Toata munca noastra era prezentata anual la sesiunile stiintifice ale Institutului Cantacuzino din Bucuresti, pentru ca unitatea era si de cercetare, si de productie”.
Productia a inceput la scurt timp dupa acest pas. Initial, nu exista aparatura de productie, produsul era fiolat manual. Din anii ’70, insa, vaccinul a inceput sa fie produs in numar mare de unitati, cu ajutorul aparaturii moderne.
La sfarsitul anilor ’90, se produceau chiar si 15 milioane de fiole de Polidin pe an.
Medicii il prescriau pentru preintampinarea infectiilor respiratorii, mai ales iarna si primavara. Multi au folosit preparatul in infectii ginecologice, si chiar un specialist in oncologie il prescria pentru a preintampina metastazele in cancerul la san.
Succesul Polidinului a fost o mare victorie a Institutului Cantacuzino. Si asta s-a vazut imediat.
”Colectivul s-a inmultit, au venit medici tineri si tehnicieni si am reusit sa mai obtinem si alte preparate: un ser specific pentru infectiile cailor respiratorii superioare numit Bronhodin, in concentratii diferite, sau Aerodin, care erau cu instilatie nazala.
Mai tarziu, am creat un preparat care continea Candida si care avea un rezultat foarte bun in alergii (IBC 10), apoi ne-am gandit sa facem un produs de administrat pe cale orala, si asa a aparut Orostim.
In anii ’70, la Iasi, s-a produs si vaccinul antiholeric. A fost nevoie de mare atentie, caci era suficient sa patrunda in apa curenta doar cativa microbi, mai ales ca tevile de apa sunt aproape de cele de la canalizare, si s-ar fi declasat o epidemie in oras. Si totusi nu am avut niciun accident”, spune doamna Hoisie.
Cine a ”ucis” Polidinul
Anul 2000 a insemnat insa inceputul sfarsitului pentru Polidin.
”In anul 2000 se stia ca Romania va intra in Uniunea Europeana si ne pregateam sa facem o serie de schimbari. Una dintre ele se referea la trecerea a tot ce insemna productie pe calculatoare.
Am reusit, dar s-a cerut ca circuitele de productie sa fie refacute, pentru ca circuitele produselor noastre se intretaiau.
Un lucru care ne-a lovit puternic a fost acela ca nu mai aveam voie sa folosim la Polidin ingrediente romanesti, ci doar standardizate, asa ca am primit substante chimice standardizate, care insa nu s-au potrivit cu cele cu care lucram noi, de unde a rezultat mult rebut.
[…] Eu am iesit la pensie in 2003, dar am urmarit evolutia produsului. Cum va spuneam, dupa cerintele Uniunii Europene, productia a inceput sa scada, iar, pe de alta parte, banii pe care i-a castigat institutul din Iasi nu au fost investiti pe plan local, ci la Bucuresti, dar nu stiu in ce conditii, ca nici ei nu au reusit prea multe.
Fara inlocuitor in Romania
Polidinul nu se mai produce din anul 2012. S-a incercat sa se mai fabrice la Bucuresti cu personalul de la institutul din Iasi, dar nu s-a reusit, principala cauza fiind circuitele de productie necorespunzatoare”.
In prezent, pe piata romaneasca nu exista un inlocuitor al Polidinului. Iar Sylvia Hoisie arata ca productia ar putea fi reluata in orice moment.
”In principiu, productia poate fi reluata. Din nefericire, cladirea Institututului Cantacuzino din Iasi s-a degradat. Chiar daca ar dori cineva sa reporneasca productia in prezent, este imposibil la Iasi. Trebuie adusa aparatura moderna si personal.”
Publicitate