Preotul Crin-Tradafil Theodorescu din Bistrita-Nasaud spune ca s-a vaccinat si isi va face si a treia doza de vaccin.
”Da, m-am vaccinat fluierand si o sa fac si boosterul. Pentru ca singura gradina in care dau cu sapa e constiinta mea. Pentru ca primul om care m-a luat in brate, chiar inaintea Mamei, a fost un medic. Pentru ca baiatul meu, caruia i-am facut baita pana la un an, ceva mai citit ca mine si lucrand in cercetare, ma mangaie pe frunte, intr-o inversare zapacitoare de roluri, si-mi spune ca e in regula sa ma vaccinez.
Pentru ca am facut-o deja, de jumatate de an, si tot pacatos am ramas, tot lenes, tot cu gaurile alea-n aripile botezului; nici mai bun si nici mai rau. Pentru ca nu cred ca povestea asta e altceva decat o chestiune medicala, iar eu nu sunt medic. Eu sunt preotul Domnului, cel mai rapciugos dintre ei. Eu sunt dovada cu puls si colesterol ca Dumnezeu e iubire si ca iubirea Lui lucreaza ca o daltita-ntr-un bloc de marmura de Kavala. Cioc-cioc…asa lucreaza Dumnezeu.
Cand m-am vaccinat, au cazut zece mii de-a dreapta mea, ca-n psaltire. Cum? Mai spui ca esti crestin? Ca esti preot? Vandutule. Iuda. Le-am primit pe toate cu resemnare. Numarul prietenilor de pe Facebook a intrat la apa, nu mult, dar a intrat. Am oftat si-am plecat mai departe. Pentru ca singura gradina in care dau cu sapa e constiinta mea. Dau cu sapa sa-i placa Domnului cand se plimba pe-acolo, cu mainile la spate, gandindu-se la o noua galaxie, la o noua pestera sau o noua specie de nifargusi.
Acolo, in cetatea dreptatii mele, El e stapan. De aia dau cu sapa. Sa-i placa sa peripatetizeze pe cararile inimii mele. Un numar de oameni mi-au spus ”sunt dezamagit, dar continui sa te iubesc!” Nu-i nimic ca ne dezamagesc oamenii, nu-i nimic. Sa nu ne amageasca dezamagirea. Ca mai deasupra dezamagirii e iubirea, si stiu exact cum functioneaza asta. De cate ori nu mi-am dezamagit Mama si ea m-a primit in bratele ei, intreg, ca atunci cand m-am nascut?
Ma strafulgera uneori o amintire, veneam din armata, in permisie, era ajun de Craciun si-n trenul acela era mai ger decat afara, doar cei batrani isi mai amintesc vremurile acelea, usile trenurilor erau troienite de gheturi in cel mai propriu mod; mi-era frig, dardaiam in mantaua kaki, mi-am scos picioarele din bocancii uzati si-am inceput sa-mi masez degetele, si Mama mi-a luat dintr-o data picioarele, s-a desfacut la piept si mi-a ascuns picioarele la sanul ei, imbratisandu-le cu bratele ei; icoana vie intr-un vagon de clasa a III-a, cu banci de lemn, ca-n filmele lui Tarkovski.
Asa e Dumnezeu cu noi; nu ne va dezamagi, oricat de inghetate ne-ar fi picioarele, mainile, nasul si urechile. Inimile sa nu ne inghete, inimile! Ca o inima de gheata nici Domnul n-o mai poate salva, te-ai dus pe copca neantului, ca iubirea e mai mult decat dreptatea. In vremuri grele ies din om radacinile.
Ii ies prin ochi, prin vorbe, prin faptele lui. Alea care nu pot fi ascunse. Nu pot fi ascunse. Ca veni vorba de armata, nusdece-mi amintesc tot mai des de perioada aceea, rabdam o foame crancena, doua chestii-mi doream in armata, sa mananc pana nu mai pot si sa dorm pana ma satur, si-un ungur din Oradea, student la metalurgie, trecea printre mese privind ceva in palma, si se opreste in dreptul meu si-mi da un catel de usturoi, uite Crin, ajuta contra racelii, am doua bucati, le facem jumi-juma.
Si in clipa aceea a avut loc o epidanie in cantina jegoasa a unitatii militare, Dumnezeu s-a intrupat intr-un catel de usturoi, ca nu doar cuminecatura e Domnul, ci si imbratisare, lacrima, compasiune, legatul siretului unui batran pe strada, o inghetata data unui nevoias, o carja unui schiop si-o aspirina unui febril, de toate poate fi Domnul.
Si ziceam, ca iar m-am pierdut in vorbe, ziceam ca in vremurile grele ies din om radacinile. Si ma-ncearca un gand, auziti, daca virusul asta nu-i nici de la lilieci, nici din laboratoarele chinezesti, daca virusul asta e examenul iubirii la care tocmai participam? Ca prea ne-am impartit in vaccinati si nevaccinati, si prea cu pofta ne dam suturile dreptatii-n dinti, unii altora! Ca la ce-i foloseste omului lumea toata, cu dreptatea lui cu tot, cand l-a scos din inima sa pe fratele sau nevaccinat/vaccinat, alb/negru, prost/destept, imparat/soldat, sarac/bogat?
Vaccinati-va ca mine, sau nevaccinati-va ca altii. Un singur lucru va rog, va conjur. Nu incetati sa faceti din iubire acoperis deasupra fratelui vostru, ca cine a pierdut iubirea l-a pierdut pe Dumnezeu ca Dumnezeu este iubire si abia pe urma se numara dreptatea si paturile libere din ATI! Hristos in mijlocul nostru!”, a scris preotul Crin-Triandafil Theodorescu.
Publicitate