Este ziua de nastere a fostului presedinte al Romaniei. Cati ani implineste Ion Iliescu

Ion Iliescu, fostul presedinte ala Romaniei, implineste pe 3 martie 91 de ani.

Ion Iliescu (n. 3 martie 1930 Oltenita, Romania) este un politician roman, care a condus statul roman in trei randuri, ca presedinte al CFSN intre 22 decembrie 1989-1992, apoi ca presedinte ales al Romaniei intre anii 1992-1996 si 2000-2004. Intre 1996-2000 si 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A fost presedinte de onoare al PSD.

Alexandru Iliescu, tatal lui Ion Iliescu, s-a nascut in Oltenita, si a fost un comunist ilegalist. In decembrie 1931 a plecat clandestin in URSS, unde a participat la lucrarile Congresului al V-lea al Partidului Comunist Roman, tinut la Gorikovo (langa Moscova). A mai ramas in Uniunea Sovietica inca patru ani. La intoarcerea in tara a fost condamnat la inchisoare.

La varsta de un an Ion Iliescu a fost abandonat de mama lui naturala, Maria Dumitru Toma (de origine bulgara), care nu s-a interesat niciodata de soarta lui.

La scurt timp Alexandru Vasile Iliescu s-a casatorit cu Maria P. Iliescu, care l-a crescut pe Ion Iliescu.

Cum arata Ion Iliescu in ultima imagine aparuta cu el

Viata

Ion Iliescu a absolvit Liceul Spiru Haret din Bucuresti in anul 1949, dupa care studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic Bucuresti, iar apoi la Institutul Energetic al Universitatii din Moscova. In timpul sederii sale la Moscova a fost secretar al „Asociatiei studentilor romani”. Se credea ca il cunostea pe Mihail Gorbaciov, cu toate ca atat Ion Iliescu cat si Gorbaciov au negat in repetate randuri acest lucru. Cu toate acestea, in 1990, in revista Paris Match s-a speculat ca Nicolae Ceausescu credea ca ar fi existat o conexiune intre cei doi, deoarece in timpul vizitei lui Gorbaciov in Romania din iulie 1989, Iliescu a fost trimis in afara Bucurestiului pentru a preveni orice contact intre cei doi.[9] Iliescu este casatorit din 1951, dar nu au avut niciun copil pentru ca sotia sa a avut 3 pierderi de sarcina.

Ion Iliescu vorbeste limbile romana, engleza si rusa.

Activitatea in organizatiile comuniste

A intrat in Uniunea Tineretului Comunist in 1944 si in Partidul Comunist Roman in 1953 unde a avansat in cariera devenind secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist din 1956 si membru al Comitetului Central al PCR.

La 19 august 1956 a fost ales presedinte al Comitetului de organizare a Asociatiilor Studentesti, apoi al Consiliului (martie 1957). Ulterior a devenit sef de sectie la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC.

La un moment dat a ocupat functia de sef al Departamentului de propaganda al Comitetului Central al PCR. A servit mai tarziu ca ministru pentru problemele legate de tineret intre 1967 si 1971.

Cu toate acestea, in 1971, Ceausescu, care se simtea amenintat de Iliescu (vazut de multi ca mostenitorul lui Ceausescu), l-a marginalizat pe acesta si l-a indepartat din functiile politice majore, fiindu-i atribuita functia de vice-presedinte al Consiliului Judetean Timis intre 1971 si 1974, apoi cea de presedinte al Consiliului Judetean Iasi (1974-1979). In 1979 a fost numit Presedinte al Consiliului National al Apelor, inlocuindu-l pe Florin Iorgulescu. Ion Iliescu este eliberat din functia de membru al CC al PCR la 22 noiembrie 1984 si eliberat din functia de Presedinte al Consiliului National al Apelor, fiind numit director al Editurii Tehnice, functie pe care a ocupat-o pana in decembrie 1989.

In timpul revolutiei din decembrie 1989, Iliescu si o parte a disidentilor politici au constituit Frontul Salvarii Nationale, care a preluat puterea cu sprijinul fortelor armate conduse de Gen. Stanculescu. Iliescu a fost recunoscut ca lider al FSN si , prin urmare, al autoritatii provizorii a statului pana la alegerile din 1992. Calitatea de lider provizoriu a statului a fost recunoscuta si de Consiliul Frontului Salvarii Nationale care s-a constituit ulterior din membrii FSN si a partidelor noi create.

Un document descoperit in arhiva Ministerului de Afaceri Externe polonez confirma ca, la 23 decembrie 1989, Ion Iliescu si Silviu Brucan au rugat Moscova- prin intermediul ambasadei- sa trimita un ajutor militar „pentru ca singuri nu se pot descurca”, potrivit formularii din document. Raspunsul URSS a fost ca „sunt gata sa trimita orice fel de ajutor cu exceptia interventiei trupelor”, se precizeaza in document. Solicitarea de catre Iliescu a interventiei militare rusesti este confirmata de marturiile unor personaje-cheie ale Revolutiei romane.

Este vorba de cele ale lui Dumitru Mazilu, fost prim-vicepresedinte al Consiliului FSN, ale generalului Ion Hortopan, fost comandant al Infanteriei si Tancurilor (decedat in 2000), ale viceamiralului (in rezerva) Stefan Dinu, care in decembrie 1989 era sef al Directiei de Informatii a Armatei (DIA) si ale lui Stefan Gusa Sef al Marelui Stat Major General in decembrie 1989, care s-a opus fatis si vehement acestei initiative. Conform declaratiilor lui Hortopan in fata Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 , acesta a fost de fata cand Iliescu a dat acel telefon.

Citeste si articolul :   Ministrul Muncii, noi masuri pentru cei care au nevoie de asistenta sociala

Iliescu a propus o democratie originala cu alegeri la care puteau participa mai multe partide. Iliescu a sustinut mai degraba adoptarea la scara larga a reformelor in stil Perestroika decat eliminarea completa a institutiilor existente. A avut o legatura puternica cu puterea de la Moscova care a fost dovedita de primirea calduroasa a noului regim de catre conducerea URSS, precum si faptul ca primul acord international post-revolutionar a fost semnat cu URSS.

Iata ce declara Iliescu in decembrie 1989, vorbind despre sotii Ceausescu: „s-au autointitulat comunisti, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia comunismului stiintific. Au intinat numai numele Partidului Comunist Roman, au intinat numai memoria celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara.”

Aceste idei au fost sustinute si de alti membri ai FSN, cum ar fi Silviu Brucan, care a sustinut, la inceputul anului 1990, ca revolutia a fost impotriva lui Ceausescu nu impotriva comunismului. Iliescu a evocat mai tarziu posibilitatea de a incerca modelul de socialism „suedez”. Multi romani cred ca Revolutia Romana a fost, de fapt, o revolta populara asimilata de o lovitura de stat militara intreprinsa de Gen. Stanculescu care a predat puterea lui Ion Iliescu.

Dupa Revolutia din 1989

Dupa revolutie Iliescu a fost membru fondator al Frontului Salvarii Nationale (FSN), urmand transformarile sale in FDSN (Frontul Democrat al Salvarii Nationale), apoi in Partidul Democratiei Sociale din Romania (PDSR) si in final in Partidul Social Democrat (PSD).

Consiliul Frontului Salvarii Nationale s-a prezentat poporului ca organizator al primelor alegeri libere, dupa care urma sa se autodizolve. O data cu dizolvarea acestuia, mare parte din membrii au format FSN, care a candidat in primele alegeri si le-a castigat cu 70% din voturi.

Ca membru fondator, Iliescu a ramas in FSN, organizatia trecand prin cateva scindari politice care au dus la formarea FDSN-ului (aripa Iliescu) ulterior schimbandu-si denumirea prin diferite fuziuni in Partidul Democratiei Sociale din Romania (PDSR), apoi Partidul Social Democrat (PSD)

Sub presiunea evenimentelor care au condus la mineriade, atitudinea lui politica a virat cu timpul de la un sustinator al Perestroikai, la social-democratie, aliniindu-se spectrului politic occidental de stanga. Romania, si in special aripa nationalista, a fost dur criticata pentru faptul ca, in comparatie cu celelalte state din blocul comunist, a avut tendinta de a retine elementele de baza comuniste diferit (uneori exprimate cu trasaturi scandaloase — unul dintre sloganele sustinatorilor lui Iliescu de la inceputul anului 1990 a fost „Nu ne vindem Tara!”).

Conform lui Florin Poenaru, „formatiunea prezidata de Ion Iliescu a fost inca de la inceput partidul capitalistilor locali si nu al proletariatului industrial” (p. 36).

Interimatul la presedintia Romaniei

La sfarsitul anului 1989, Frontul Salvarii Nationale a preluat puterea si a constituit un guvern provizoriu, in frunte cu Petre Roman, si l-a numit pe Ion Iliescu presedinte-interimar al Romaniei, ei urmand sa preia autoritatea executiva pana la urmatoarele alegeri.

In ianuarie 1990, FSN, initial, la nivel declarativ, organizat ca organism provizoriu al exercitarii puterii, a hotarat sa se transforme in partid politic. Intrucat acesta era format in principal din al doilea esalon al fostului PCR, au izbucnit proteste anti-FSN, aprobate de partidele politice de opozitie Partidul National Liberal (PNL) si Partidul National Taranesc Crestin Democrat (PNTCD). In replica, Iliescu a lansat o chemare catre „clasele muncitoare” sa sprijine FSN impotriva „fortelor fasciste, care incearca sa destabilizeze tara”. Acest indemn a dus la declansarea Primei Mineriade, atunci cand minerii din Valea Jiului, condusi de Miron Cozma, au sosit in Bucuresti si au reprimat demonstratiile opozitiei democratice.

Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat sa imparta puterea cu partidele de opozitie pana la alegeri. Astfel, la 13 februarie 1990, Iliescu este ales Presedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, un organism creat pentru a prelua puterile prezidentiale in stat si in care au fost inclusi reprezentanti ai tuturor partidelor politice aparute dupa Revolutie (dar in care FSN ramanea insa majoritar), preluand de facto interimatul la Presedintia Romaniei.

Primul mandat (1990-1996)

La alegerile prezidentiale din 20 mai 1990, primele alegeri de dupa inlaturarea de la putere a PCR, si singurele de pana acum cu un singur tur de scrutin, este ales presedinte al Romaniei, pe durata unui mandat de 2 ani. Dupa instalarea in functie si victoria FSN in alegerile legislative, l-a numit prim-ministru pe Petre Roman, la inceput considerat un acolit politic al noului presedinte. In urma unor conflicte intre gruparile formate in interiorul partidului, autoritatile au facut apel la mineri pentru a veni in Bucuresti sa intimideze protestatarii anti-comunisti si sa protesteze impotriva guvernului. Aceste evenimente au degenerat in ceea ce s-a numit Mineriada din septembrie 1991. In urma acesteia, Roman a demisionat din functia de prim ministru.

In 1991, este formulata si adoptata prin referendum noua Constitutie. In 1992, in urma primelor alegeri prezidentiale desfasurate in prevederile constitutionale, Ion Iliescu a castigat alegerile cu 61% din voturile exprimate in al doilea tur. Potrivit unor analisti politici romani, cum ar fi Daniel Barbu sau Dan Pavel, alegerea sa s-a bazat aproape exclusiv pe voturile populatiei din zona rurala, a muncitorilor din clasa de jos care au fost manipulati si dezorientati de mass-media controlata de stat (Televiziunea Romana a fost singurul post TV pana in 1993).

Citeste si articolul :   Andra a implinit frumoasa varsta de 34 de ani! Ce surpriza i-a facut Maruta

In timpul primului mandat constitutional al lui Iliescu, Romania s-a stabilizat si democratizat partial, trecand, lent, de la economia dirijata spre o economie de piata; a reluat relatiile externe cu tarile din Uniunea Europeana si NATO, si s-au introdus reforme sociale si economice incipiente care au demarat o indelungata perioada de tranzitie a tarii spre democratie.

Iliescu a beneficiat de sprijinul guvernului, dominat de Partidul Democratiei Sociale din Romania (PDSR), aflat intr-o coalitie cu cateva grupari comuniste si nationaliste (PRM, PUNR, PSM — denumite de presa de opozitie „Patrulaterul Rosu” pentru rezistenta opusa oricaror reforme profunde). In 1996, candideaza pentru un nou mandat, din partea PDSR. In turul 1 s-a clasat pe primul loc, cu 47,34% din optiunile de vot, fiind depasit in turul 2 de Emil Constantinescu, candidatul CDR, cu 8,82% de voturi diferenta.

Perioada de opozitie (1996-2000)

La alegerile parlamentare din 1996, Iliescu a obtinut un mandat de senator in circumscriptia electorala Bucuresti si a condus grupul parlamentar al PDSR din Senat in perioada 1996-2000. Ales presedinte al PDSR in urma Conferintei Nationale din 1997, a adopta modelul european al social-democratiei si a cerut aderarea formatiunii sale la Internationala Socialista. In 1999, PDSR a semnat o alianta cu Partidul Social-Democrat Roman (PSDR) si cu Partidul Umanist Roman (PUR), care a dus la crearea Polului Social Democratiei din Romania.

La 29 iunie 1999, guvernul a adoptat un proiect pentru Legea privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de sef de stat: fostii presedinti ai Romaniei urmau sa primeasca pe toata durata vietii o indemnizatie lunara echivalenta cu cea a presedintelui in functie, o masina gratuita, o locuinta de protocol gratuita, paza si protectie permanente. Iliescu a folosit ocazia pentru a-l ataca pe fostul suveran, Mihai al Romaniei, care ar fi beneficiat de asemenea de drepturile izvorate din aceasta lege: a anuntat ca refuza aceste avantaje, ca prioritatile guvernului ar trebui sa fie altele si ca scopul acestui proiect este sa acorde avantaje regelui Mihai.

Al doilea mandat (2000-2004)

In alegerile din 2000 a candidat din nou si a castigat in turul al doilea in fata ultra-nationalistului Corneliu Vadim Tudor. Si-a inceput al doilea mandat constitutional si al treilea de facto la 20 decembrie 2000 si l-a incheiat la 20 decembrie 2004 cand Traian Basescu a devenit presedinte. A castigat alegerile din 2000 in urma nemultumirilor populatiei fata de reformele economice dure din precedentii patru ani duse de guvernarea de centru precum si de instabilitatea politica si de luptele interne din coalitia de guvernare. Populatia urbana avand de ales intre Vadim Tudor si Iliescu a preferat sa se abtina sau sa voteze cu Iliescu.

Guvernul Nastase, venit la putere in acest mandat al lui Iliescu, a continuat o parte din sirul reformelor incepute de guvernele anterioare intre 1996 si 2000. In timpul celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu, Romania a aderat la NATO si a finalizat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeana.

Una dintre actiunile institutiei prezidentiale in timpul celui de al doilea mandat al lui Ion Iliescu a fost infiintarea „Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania”, in urma unor incidente diplomatice cauzate de negationismul Holocaustului practicat de figuri importante din conducerea tarii. Comisia, condusa de laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel a intocmit un raport privind Holocaustul in Romania, raport asumat si declarat „document de stat” de catre Ion Iliescu.

Dupa presedintie

La alegerile parlamentare din 2004, obtine un nou mandat de senator in circumscriptia electorala Bucuresti si revine in fruntea grupului parlamentar al PSD.

La alegerile interne din PSD din 21 aprilie 2005, Iliescu a pierdut in fata lui Mircea Geoana, dar a fost ales presedinte de onoare al partidului in 2006, o pozitie fara autoritate executiva in cadrul formatiunii, creata special pentru el.

Conform emisiunii TVR „Mari romani” din anul 2006, lansata sub forma unei campanii de identificare a celor mai mari romani din toate timpurile, din 100 de „Mari romani” alesi de participanti, Ion Iliescu a iesit pe locul 71.

In 2009 a aparut intr-o scena a filmului Medalia de onoare.

La 1 aprilie 2019, Ion Iliescu a fost internat la Institutul de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare Prof. Dr. C.C. Iliescu din Bucuresti.

Urmarirea penala in dosarul „Mineriada”

In iunie 2009 Ion Iliescu a fost scos de sub urmarire penala in dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”, in care era acuzat de genocid, complicitate la tortura, propaganda pentru razboi, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului si complicitate la rele tratamente. In octombrie 2015 presa a anuntat ca a fost pus sub urmarire penala in acelasi dosar, pentru infractiuni contra umanitatii, potrivit ro.wikipedia.org

Citeste si articolul :   AVERTISMENTUL medicului Alexandru Rafila: Valul de frig din urmatoarele zile ar putea favoriza transmiterea coronavirusului

Trimiterea in judecata in dosarul Mineriadei

Pe 13 iunie 2017 a fost trimis in judecata alaturi de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Miron Cozma si altii, pentru infractiuni contra umanitatii. Procesul a fost suspendat pe durata starii de urgenta declarate ca urmare a pandemiei COVID-19. Urmatorul termen de judecata a fost fixat pentru data de 23 noiembrie 2020.

Gratieri

Prin Decretul-Lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990, cand inca nu fusese ales presedinte, Ion Iliescu a amnistiat toate infractiunile savarsite care se incadrau la mai putin de 3 ani pedeapsa. Astfel au scapat de puscarie toti cei care au batut revolutionarii arestati.

Ion Iliescu a gratiat si pe membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. care fusesera condamnati pentru ca au aprobat, in sedinta din 17 decembrie 1989, reprimarea revolutiei romane din 1989. De asemeni a gratiat ofiterii condamnati pentru deschiderea focului in zona Calea Lipovei din Timisoara[28] si a protestat la condamnarea generalilor Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac, care fusesera de asemeni gasiti vinovati de reprimarea revolutiei, dar fusesera numiti membri in primul guvern FSN de Iliescu. Dupa ce Iliescu a reajuns in 2001 la conducerea Romaniei, noul procuror general numit de el, Tanase Joita, a facut recurs in anulare impotriva sentintelor de condamnare a celor doi generali, care astfel au scapat de detentie.

In decembrie 2003 Ion Iliescu l-a gratiat pe Iosif Veverca, un militian care a ucis o persoana in revolutia din 1989 la Timisoara.

In acelasi decret prin care l-a gratiat pe Miron Cosma, Ion Iliescu l-a gratiat si pe Ioan Corpodean, ofiter de militie implicat in reprimarea revolutiei de la Timisoara.

Pe data de 15 mai 2007, fiind invitat in emisiunea “Tu decizi” difuzata de postul de televiziune “Realitatea TV”, Ion Iliescu a afirmat ca ” [… minerii] au facut un act civic.”

Decorarea lui Vadim Tudor

In ultimele zile ale mandatului de presedinte i-a acordat lui Corneliu Vadim Tudor, presedintele Partidului Romania Mare, ordinul national „Steaua Romaniei” in grad de cavaler.[32] Acest act a atras critici in presa si i-a determinat pe Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, cincisprezece jurnalisti de la Radio Europa Libera, primarul Gheorghe Ciuhandu al Timisoarei si pe istoricul Randolph Lewis Braham sa returneze, in semn de protest, onorurile si distinctiile primite. In data de 24 mai 2007 presedintele Traian Basescu a retras distinctia conferita de Ion Iliescu lui Corneliu Vadim Tudor.

Pretinse conexiuni cu KGB-ul

In 1995 ziarul Ziua a publicat un interviu cu un ex-ofiter KGB care a declarat ca Ion Iliescu a fost un infiltrat KGB. Iliescu a negat afirmatiile ofiterului, totusi Ziua a continuat sa investigheze subiectul in detaliu. Cateva zile mai tarziu, „Ziua” a sustinut ca angajatii sai au fost plasati sub supravegherea Serviciului Roman de Informatii. Scandalul privind presupusa legatura cu KGB a continuat in perioada 2003-2008, atunci cand disidentul rus Vladimir Bukovski a declarat ca Iliescu si majoritatea membrilor FSN ar fi fost agenti acoperiti ai KGB, ca Iliescu ar fi avut relatii puternice cu Gorbaciov, si ca revolutia romana din 1989 ar fi fost un complot organizat de KGB pentru a recastiga controlul politic asupra tarii.

Lucrari publicate

Revolutie si reforma, Editura redactiei publicatiilor pentru strainatate 1993

Revolutie si reforma (editie revizuita), Ed. Enciclopedica 1994

Revolutia traita, Editura redactiei publicatiilor pentru strainatate 1995

Momente de istorie, Editura Enciclopedica 1995, ISBN 973-45-0109-7

Fragmente de viata si istorie traita, Editura Litera, 2011

Ordine si distinctii

Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru merite deosebite in opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversari a eliberarii patriei” (1964)

Emblema de Onoare a Armatei Romaniei – 24 octombrie 2012

Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania (AOSR).

Venituri

In 2008 Ion Iliescu avea urmatoarele venituri trecute in declaratia de avere:

circa 54 000 lei indemnizatie de senator

circa 55 000 lei indemnizatie de fost presedinte

33 000 lei pensie

8 400 lei de la Academia de Stiinte Agricole si Silvice

un apartament in Capitala, de 156 mp, cumparat in 1996.

In declaratia de avere din 2007 mai figurau 16 tablouri de pictori romani si mici obiecte de arta, achizitionate inainte si dupa 1989 si un autoturism Volkswagen din 2004, dar acestea nu mai apar in declaratia de avere din 2008. Sotia lui Iliescu, Nina, avea in 2018 o pensie anuala de 2100 lei.