Situatia e departe de a se linisti la Suceava. Ministrul Sanatatii Nelu Tataru a vorbit despre un focar scapat de sub control. Mai mult, medicii de acolo spun ca e foarte dificil sa comunice cu armata. Relatiile sunt tensionate, scrie digi24.ro
Medic, Spitalul Judetean Suceava: Lumea este foarte speriata. Noi trebuie sa intelegem si contextul in care acei oameni au trait, la ce ni s-a intamplat noua de-a lungul timpului, de cand a inceput nenorocirea asta.
Tocmai asta e problema ca noi, sindicatul nostru al medicilor, de fapt sindicat e asa un nume, e un grup al medicilor din Spitalul Suceava, da, suntem toti medicii acolo in acel grup si eu ii reprezint, acel grup a facut de pe data de 13 martie demers ca nu sunt echipamente. Urlam, nu aveam circuite.
Nu a fost niciun fel de procedura, niciun fel de instruire, niciun fel de echipament de protectie profesionalizat, sa spuna ce sa porti si cat porti.
Publicitate
Marea majoritate a medicilor au sesizat problemele. Noi nu suntem nici sefi de sectie, n-am fost nici in comitetul de criza, am fost sindicat care am avertizat de pe data de 13 martie si voi face public acel document in care am cerut ce-am cerut. Se vede clar, cerem materiale de protectie. N-am avut nimic.
Pe 10 martie eu mi-am dat seama ca exista o transmitere comunitara. Lumea tusea, era febrila, era ceva ireal ce se intampla.
Managerul niciodata nu raspundea, el le stia pe toate, el era medicul suprem. Noi nu avem un raspuns oficial, cu toate ca documentul este cu numar de inregistrare, depus la secretariatul spitalului. Ca si cum nu ar fi existat. Intotdeauna comunicarea noastra din nefericire asa a decurs.
A fost o relatie tensionata determinata de atitudinea asta a managerului.
In haosul de la Suceava cred ca nu se putea altfel, fara armata. Numai ca acum sunt niste vesti din interior care nu-mi plac.
Nu se putea fara armata la Suceava. Haosul era prea mare. Dar nu poate sa vina armata sa se comporte cu niste civili, care nu au facut o zi de armata in viata lor… Sunt femei cu copii mici acasa, oamenii nu pot intelege de la o zi la alta ca suntem in cazarma, ca trebuie sa spunem hei rup si cu trompeta si cu TAB-ul mergem la serviciu. Socul psihic pentru ei este foarte mare.
Eu personal stiu prin ce am trecut. Deci, un pic de manusi. Plus, cum sa invinovatesti tu medicii cand noi urlam ca nu avem echipamente, ca nu nu stim sa ne imbracam. Avem nevoie de armata, asta e clar, nu se poate fara, dar vreau sa-i simtim langa noi, sa lucram impreuna.
Oamenii trebuiau recuperati psihic si incurajati si sprijiniti orice ar fi. Sunt 25% dintre cadrele medicale care au ramas, va dati seama. Eu sunt frustrata, sunt pe un pat de spital, imi vine sa mananc peretii ca sunt aici si nu sunt acolo cu ei. Nu fuge nimeni de munca, nu fuge nimeni cu demisia in mana si nu face nimeni figuri, nu-i nimeni nebun, dar suntem speriati, panicati.
Expresia pe care o aud: doamna doctor, ma suna si asistente si medici, aici este iadul sau a venit sfarsitul lumii. Oamenii aia traiesc niste lucruri deosebit de intense.
Armata, sigur ca e invatata altfel, dar noi nu stim altfel.
Dar in acelasi timp, sa fie clar, spitalul din Suceava fara armata era mort!
Publicitate
Publicitate