Medicul Gabriel Diaconu a postat un mesaj in care il descrie pe premierul desemnat, Nicolae Ciuca. Iata mesajul postat pe pagina de Facebook.
“Ce a facut Nicolae Ciuca, militar fiind, si de ce multi nu ii ajung nici la carambul cizmei:
* a facut parte din contingentul UNAVEM-III din partea Romaniei, cu gradul de capitan, cand avea doar 30 de ani. A fost prima misiune a armatei Romane sub egida ONU dupa Revolutia din 1989, in Angola, teatru de razboi.
* a condus Batalionul de infanterie 26, botezat “Scorpionii Rosii” de colonelul Linnington, comandantul ISAF, in Kandahar, Afghanistan, cand avea gradul de maior, si 35 de ani. Asta a insemnat tot, de la misiuni de recunoastere in teritoriu inamic, operatiuni speciale, pana la lupta cu fortele insurgente.
Publicitate
* a facut parte din contingentul K-FOR in Kosovo, cu g-ral. Tomita Tomescu.
* a condus din nou, in Irak, Batalionul “Neagoe Basarab”, parte a contingentului italian deplasat in zona Eufratului, in lupta cu fortele siite paramilitare ale lui Muqtada al-Sadr, sub comanda generalului Chiarini, si a participat inclusiv la “batalia podurilor” de la Nassyriah din mai, 2004. Avea 37 de ani.
Omul a mirosit a praf de pusca. Da, Romania are multi generali. Dar Romania are putini patrioti. Printre ei, cu voia dumneavoastra, generalul in rezerva, Nicolae Ciuca.
Restul comentariilor sunt baliverne.
PS: primesc urmatorul mesaj de la un oftier de cariera, inca activ, dupa cele scrise mai sus:
”Aveam 18 ani si doua luni cand am depus Juramantul Militar.Imi aduc aminte perfect cum a sunat din piepturile a peste sase sute de oameni:
“Jur credinta Patriei mele, Romania!
Jur sa-mi apar Tara chiar cu pretul vietii!”
Erau anii de dupa Revolutie, salbaticii ani ‘90, cand multi alergau pe la medici sa isi inventeze platfus sau alte afectiuni pentru a fi declarati inapti pentru satisfacerea stagiului militar. Cand multi isi faceau planuri sa plece de tot, unii au si facut-o, dezamagiti probabil de originalitatea democratiei noastre ori pur si simplu in cautarea unui trai mai bun.
Noi, cei 600, si altii ca noi, am ales o institutie militara de invatamant, punandu-ne in slujba Tarii. Cei mai multi activeaza si azi in sistemul de ordine publica si siguranta nationala. Unii s-au stins mult prea devreme si au plecat dintre noi.
Ma uit inapoi acum si sunt sigur ca as alege la fel. Cu toate privatiunile carierei asteia, satisfactiile profesionale sunt greu de inteles pentru cei mai multi dintre concetatenii mei. Plec cu acelasi gand de acasa in fiecare dimineata, sa imi fac treaba cat pot de bine, in slujba semenilor mei. Si sa pun capul linistit pe perna seara.
Am participat cativa ani la misiuni in teatre de operatii, am fost apreciat cu calificativul “exceeds expectations”, am fost medaliat si am revenit acasa, in ciuda ofertelor de munca mai mult decat tentante primite din partea organizatiilor internationale in care mi-am desfasurat activitatea, reprezentand Romania. Am avut tricolorul pe umar si in suflet. Am fost mandru de fiecare data cand prin ceea ce am reusit, am facut sa se vorbeasca frumos despre romani si Romania.
Dupa peste 20 de ani de cariera, tresar la fel cand aud imnul Tarii mele si iau instinctiv pozitia de drepti, indiferent unde ma aflu.
Vor mai trece 15-20 ani si cu voia lui Dumnezeu poate prind pensia. Nu am facut si nu fac politica, e parte din privatiunile acestei cariere. Nu am libertatea de a exprima public opinii politice, nici nu ii simt lipsa. Nu pentru asta m-am facut ofiter.
Dar daca la pensie, dupa o cariera ireprosabila, dupa o viata pusa in slujba Tarii, cineva imi va spune ca nu am ce sa caut in viata cetatii? Ca din postura de rezervist nu mai am voie sa ma implic pentru binele semenilor mei, pentru ca am fost militar, pentru ca am o educatie militara?
Nu stiu sa fac altceva, nu stiu sa fiu inutil. Stiu doar ca am jurat credinta Patriei mele. Atat. Iar juramantul asta este sacru!”, scrie medicul pe pagina sa de Facebook.
Publicitate
Publicitate