Medicul psihiatru, Gabriel Diaconu, a postat un mesaj pe reteaua de socializare in care face o analiza a sistemului medical din Romania.
“Jeg pentru doctori, sau telefonul saracului,
Sau cum am sa duc discutia spre Colegiul Medicilor sa vedem ce putem face pentru sufletul fratilor nostri doctori.
Preambul: medicii romani sunt epuizati, si psihologic in pericol.
Publicitate
Nu este ceva nou, datele aratau si inainte de pandemie ca avem un lot valoros, dar obosit, de muncitori cu sapa pe plaiul sanatatii. Cel putin asa concluziona un studiu facut de cei de la Colegiul Medicilor Bucuresti, in 2017
Niscaiva pandemie mai tarziu, si un studiu intern facut recent de colegii de la Timisoara/ spitalul Victor Babes, pe un lot de peste 250 de cadre medicale, aflam cam aceleasi lucruri. In fapt cifrele nu difera dramatic de mult fata de ultima electrocardiograma a sistemului cat priveste epuizarea fizica si psihica la locul de munca, de unde ai putea sa deduci cateva lucruri, niciunul linistitor:
a. Prajiti am fost, prajiti sunt inca, si-or sa ramanem arsi cat tine neamul romanesc.
b. Desi avertismentul din partea Colegiului Medicilor a fost clar, ferm si viguros, in ultimii 4 ani conditiile de munca prin trei guverne pesediste si inca vreo trei liberale au ramas idem, eadem ibidem. Iar sanatatea mintii si a sufletului medical a ramas tot unde era, la calcaiul broastei
c. Acum, cand poate ne este cel mai greu, si facem acel unic lucru pe care un doctor nu il face niciodata, adica spunem – la rupere – ca ne este greu,
Noua speranta a managementului sanitar in Romania, si cainasul copiilor sarmani si bolnavi, s-a intors cu fata catre mioare si a facut acel lucru pe care l-ar face oricine in pozitia sa: a (mai) infiintat un hotline, a se vedea o linie telefonica, de aceasta data pentru varsatul lacrimilor din halat.
Fara doar si poate ca proiectul va fi un succes.
Parca si vezi graficele cu numarul de apeluri, modelul de succes si masurarea diferentei la sfarsit de program, toti medicii vor ”sta pe fir” si-si vor spune pasul, asta cand nu se vor da in gat unul pe celalalt (caci asa zice rana, trauma si patologia noastra culturala).
Caci, nu-i asa, asta e visul oricarui doctor dupa ce se dezechipeaza, dupa o garda in care a vazut moartea cu ochii, si apoi repetier, sa sune la hotline-ul lui Vladut sa-si spuna pasul.
Eu nu inteleg (desi inteleg foarte bine): ce-o fi atat de greu sa avem si noi niste modele de bune practici? Ce-o fi atat de greu sa pui la masa asociatii profesionale, Colegiul medicilor, Colegiul Psihologilor (mai exista aceasta institutie?), un algoritm simplu de interventie care sa asigura cat de cat omogen oferta de serviciu, o forma de voluntariat care sa nu presupuna/ comme d’habitude/ gratuitate si nimic mai mult? Respectiv psihologi, grupuri Balint (da, avem in Romania si o Asociatie Balint, a prietenului Berczi Veress, de care sigur n-a auzit guvernarea tehnocrata), si cat de cat o bruma de profesionalism…
Rusine pentru felul in care dati doctorilor consiliere drept pomana, si nici macar de-o maniera randuita, ci sub forma unui telverde.
Medicina nu e telemarketing, fir-ar mama ei de treaba sa fie!
Aveti atatea instrumente la indemana, tocmai voi care veniti din ”societatea civila” o dati in balbaiala, cand ar trebui sa stiti cum stau lucrurile mai bine decat pinguinii aia bugetari? Dar nu, nu cumva sa deschidem conserva aia cu sanatatea mintala a personalului sanitar, ca se spurca.
Si nu cumva sa investim in asta, ca doar mastile sunt mai ieftine si se vand ca painea calda.
Concis, ca sa nu ascundem dupa deget: actuala echipa de la Ministerul Sanatatii nu numai ca intelege doctorii, dar ii mai si dispretuieste un pic pe deasupra. Cand a vorba de panotat digital populatia, cand e vorba de facut cartoane frumoase si prezentari spumoase suntem primii cu nimica, forta exemplului, dar cand e vorba de mers printre ei deodata vai si jale, si fastaceala.
La inceputul pandemiei a fost un efort de asistare psihologica de prima faza, organizat de Ion Duvac. Au mai fost eforturi independente de consiliere a personalului sanitar, niste grupuri de suport pentru supravietuitorii de COVID, cateva grupuri de asistare a doliului, traumei samd. E mai rau, astazi, decat in salbaticie, cand observi cumulul de ineptie si ignoranta aglomerat tocmai la varful piramidei, unde – cica – sunt oameni cu ”experienta comunitara”. Halal, urat mi-a fost”, a scris medicul pe pagina sa de Facebook.
Publicitate