Pasaportul COVID-19 ar putea fi utilizat atat ca o forma de restrictionare a libertatilor fundamentale, precum si ca o modalitate de exercitare normala a acestora, arata o analiza a casei de avocatura Iordachescu & Asociatii.
Pandemia de COVID-19 a schimbat radical modul de derulare a activitatilor de zi cu zi. Masuri precum carantinarea oraselor sau chiar a tarilor, interzicerea calatoriilor neesentiale la nivelul Uniunii Europene sau impunerea masurii carantinei in cazul calatoriilor s-au dovedit eficiente in limitarea raspandirii acestui virus, insa au ridicat probleme referitoare la exercitiul drepturilor si libertatilor recunoscute cetatenilor.
Publicitate
Aparitia vaccinului impotriva COVID-19 deschide calea spre ridicarea acestor restrictii, insa la momentul actual ne aflam la inceputul drumului. In acest context, reprezentantii unor state ale Uniunii Europene au cerut introducerea unui pasaport de vaccinare, insa acesta ridica o serie de probleme, pe care le vom analiza in cuprinsul acestui material.
1. Ce este pasaportul COVID-19? Care este scopul acestui document?
Publicitate
Ideea introducerii unui pasaport COVID-19 nu constituie o noutate. Primele discutii pe marginea acestui subiect au avut loc in primavara anului 2020, cand a fost analizata posibilitatea introducerii acestui pasaport pe baza testelor antigen sau pe baza imunitatii oferite de infectarea cu acest virus.
“In afara sferei COVID-19, ideea unui certificat international de vaccinare a fost implementata acum 50 de ani, in contextul eforturilor internationale de eradicare a febrei galbene. La momentul actual, un asemenea certificat este atestat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, fiind necesara prezentarea dovezii administrarii anumitor vaccinuri la intrarea in unele state ale lumii, respectiv a certificatului international de vaccinare sau profilaxie.” afirma Gabriela Musteata, avocat Iordachescu & Asociatii.
In contextul campaniilor actuale de vaccinare, pasaportul COVID-19 constituie un document care atesta identitatea persoanei si inregistrarile privind vaccinarea impotriva COVID-19, fiind posibila implementarea sa sub forma unei aplicatii mobile, a unui cod QR sau chiar a unei bratari electronice.
Pasapoartele COVID-19 ar putea reprezenta intoarcerea la o viata normala, contribuind la controlul pe termen lung al pandemiei. Astfel, ar fi posibila utilizarea acestora pentru a permite detinatorilor sa calatoreasca fara restrictii, sa participe la evenimente sau intruniri de mari dimensiuni, precum concerte sau evenimente sportive, sau sa revina la locul de munca in conditii obisnuite.
“Totusi, pasapoartele ridica o serie de intrebari privind discriminarea, exercitarea drepturilor omului si protectia datelor cu caracter personal, avand in vedere faptul ca acestea contin informatii cu caracter medical si pot fi utilizate pentru a determina modalitatea in care li se permite cetatenilor sa isi exercite o serie de drepturi si libertati, precum libertatea de miscare sau libertatea de intrunire si de asociere.” este de parere Av. Gabriela Musteata.
2. Pasaportul COVID-19 si restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale
Pasaportul COVID-19 ar putea fi utilizat atat ca o forma de restrictionare a libertatilor fundamentale, precum si ca o modalitate de exercitare normala a acestora. Spre exemplu, daca aceste documente ar fi utilizate pentru a permite trecerea granitelor in interiorul Uniunii Europene fara a exista obligatia de carantina, detinatorii acestora isi vor putea exercita libertatea de miscare in conditii obisnuite, insa persoanele care nu detin acest pasaport vor avea in continuare limitat exercitiul libertatii de miscare.
“Libertatea de miscare este reglementata de art. 13 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, conform caruia „1. Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. 2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa.” Cu toate acestea, libertatea de miscare poate face obiectul unor restrictii si limitari, in anumite conditii. “, continua av. Gabriela Musteata.
Libertatea de intrunire si asociere este recunoscuta de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fiind reglementata de art. 11 din Conventie, fara a constitui insa un drept absolut, deoarece este posibila restrangerea exercitarii acestui drept in vederea protectiei sanatatii, cu respectarea unor cerinte.
Prin urmare, limitarea acestor libertati este posibila daca masura este prevazuta de lege, corespunde unei nevoi sociale, precum protectia sanatatii, si este necesara si proportionala in raport cu scopul urmarit. In contextul actual, analiza se raporteaza la posibilitatea exercitarii acestor libertati de catre anumite persoane, respectiv detinatorii acestor pasapoarte, in conditii obisnuite.
A fost sustinuta ideea ca restrangerea libertatii unor persoane care nu prezinta risc de infectare sau de transmitere a virusului nu este justificata si nici etica. Cu alte cuvinte, restrangerea libertatii unor persoane, respectiv a cetatenilor care nu detin un asemenea pasaport, ar avea la baza un motiv etic valid in contextul in care ar evita restrangerea acestor libertati fata de toti cetatenii. Astfel, problema principala care intervine este referitoare la discriminare.
3. Pasaportul COVID-19 imparte oamenii in doua categorii – o sursa de discriminare?
Conventia Europeana a Drepturilor Omului recunoaste dreptul la egalitate, instituind garantii impotriva discriminarii: „Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire […]”.
In momentul de fata, vaccinul impotriva COVID-19 nu este disponibil pentru toti cetatenii, campaniile de vaccinare fiind organizate in mod etapizat, in functie de anumite criterii. Astfel, implementarea unui asemenea pasaport ar constitui un factor de discriminare prin raportare la persoanele care nu au acces la acest vaccin.
In plus, administrarea vaccinului este contraindicata pentru anumite persoane, spre exemplu cele care dezvolta alergii fata de substantele vaccinului. Astfel, fata de aceste persoane, o eventuala discriminare nu va putea fi inlaturata nici ulterior, cand vaccinul va fi disponibil pentru intreaga populatie.
“In acest context, va trebui acordata o atentie deosebita acestui aspect, propunand alternative precum scutirea medicala de la vaccin sau posibilitatea de a exercita aceste libertati pe baza unui test RT-PCR negativ. In orice caz, vaccinarea este facultativa, constituind un drept, iar nu o obligatie. Astfel, aceste alternative trebuie sa fie accesibile si pentru persoanele care nu doresc sa se vaccineze”, spune Gabriela Musteata.
4. Concluzii
Eforturile internationale de limitare a raspandirii COVID-19 si de gestionare a pandemiei, inclusiv implementarea unui pasaport de vaccinare, pot intra in conflict cu exercitarea libertatilor fundamentale, conducand la restrangerea acestora. Cu toate acestea, trebuie sa avem in vedere faptul ca pandemia de COVID-19 reprezinta o situatie exceptionala ce pune presiune pe intregul sistem medical si pe economia statelor. Astfel, avand in vedere aceste obiective, este permisa restrangerea exercitiului unor libertati, insa adoptarea masurilor trebuie realizata cu mare precautie, avand in vedere cerintele de legalitate, necesitate si proportionalitate. Mai mult, trebuie acordata o atentie deosebita protectiei datelor cu caracter personal, avand in vedere faptul ca datele medicale intra sub protectia GDPR, iar dreptul la protectia datelor si a vietii private constituie un drept fundamental, protejat la nivel european.
La nivel international, s-au format doua tabere: pro si contra pasaportului COVID-19, fiecare prezentand argumente medicale, juridice sau etice. Recent, membrii Consiliului European au decis sa lucreze la o forma standardizata si interoperabila de dovada a vaccinarii in scopuri medicale. In urma acestei videoconferinte, Charles Michel, presedintele Consiliului, a declarat faptul ca, pentru inceput, este necesar sa fie stabilite elementele comune care sa fie incluse in aceste certificate medicale, urmand ca ulterior sa se stabileasca scopul in care acestea pot fi utilizate.