In principiu, temerile sau frica pot fi dezvoltate impotriva tuturor obiectelor sau situatiilor imaginabile. Pentru a trata cu succes tulburarile de anxietate, este important sa aflam ce tip de frica este si care este declansatorul tulburarii respective.
Termenul colectiv de tulburare de anxietate include mai multe tulburari psihologice care sunt asociate cu anxietatea. Se face o distinctie aproximativa intre temerile care se refera in mod specific la lucruri si situatii si sunt temeri extrem de specifice si difuze, nespecifice. Pe langa depresie, tulburarile de anxietate sunt printre cele mai frecvente boli mintale. Femeile sunt afectate mai des decat barbatii. Daca nu este tratata, o tulburare de anxietate se poate agrava si poate deveni independenta. Declansatorii fricii sunt evitati din ce in ce mai mult, ceea ce este de obicei asociat cu o retragere din ce in ce mai mare din viata sociala. In timp ce frica este normala in anumite situatii, ne avertizeaza si ne protejeaza de pericole, frica intr-o tulburare de anxietate depaseste cu mult aceasta functie de protectie, apare pe o perioada mai lunga de timp si nu mai este proportionala cu situatia. Tulburarile de anxietate se exprima nu numai prin stres emotional, ci si prin simptome fizice precum palpitatii si transpiratie abundenta. Tulburarile de anxietate pot aparea singure sau impreuna cu depresia. Adesea, anxietatea si depresia sunt strans legate.
Frica este destul de normala si utila: ne ajuta sa recunoastem situatiile periculoase si sa ne protejam in viata de zi cu zi. Cu toate acestea, in viata noastra normala, rareori se ascund pericole cu adevarat mari. De multe ori ne ingrijoram inutil si astfel ne pierdem calitatea vietii. In cazuri extreme, se poate dezvolta chiar si o tulburare de anxietate, care este un tablou clinic psihiatric serios. Pentru a nu ajunge atat de departe, are sens sa ne confruntam cu temerile si sa invatam sa le abordam si sa evaluam realist cand este mai bine sa respectam decat sa ne temem.
Numai atunci cand o frica este patologica, adica nefondata si de lunga durata, se vorbeste despre o tulburare de anxietate. Distincțiile dintre tulburările de anxietate și temerile „normale” nu pot fi intotdeauna identificate clar. O tulburare de anxietate, de exemplu, poate fi indicata de o teama care nu poate fi explicata sau influentata de persoana in cauza. O durata excesiv de lunga a starii de anxietate sau o restrictie semnificativa in viata persoanei in cauza poate indica, de asemenea, o tulburare de anxietate.
In cazul temerilor usoare, se poate incerca adesea foarte bine singur sa infrunti temerile si sa lupti. Primul lucru de facut este sa va puneti la indoiala propriile procese de gandire atunci cand simtiti ca apar frici. Demonstrati gandurile care provoaca frica si incercati sa memorati gandurile utile ca inlocuitori. In loc de „daca esuez la examen, va fi un dezastru”, ai putea sa-ti spui „m-am pregatit bine, pot repeta examenul daca este necesar si chiar daca esuez, viata mea continua”. Daca ti-e frica de paianjeni, realizeaza ca este putin probabil ca acest paianjen sa fie periculos pentru tine.
In plus, va puteti contracara nervozitatea si tensiunea cu tehnici de relaxare, cum ar fi antrenamentul autogen sau relaxarea musculara progresiva. Daca frica dvs. depaseste cu mult grijile normale si fricile minore, persista o perioada lunga de timp si provoaca panica si nu poate face fata singura, este timpul sa consultati un medic sau psihoterapeut si sa tratati aceasta frica profesional. O tulburare de anxietate este o boala mentala grava, deci nu trebuie sa fii inconfortabil cautand ajutor profesional.