Aveti ganduri coplesitoare ca nu sunteti suficient de buni? Sunteti asaltati de indoieli de sine? Nu sunteti singurii. Aceste discutii interioare care intimideaza sunt comune pentru multi dintre noi. Deseori numit critic intern, aceasta voce negativa, autocritica si sacaitoare poate ataca modul in care ne simtim legat de noi insine, de obiectivele noastre, de eficacitatea noastra in viata de zi cu zi sau in munca.
Antidotul pentru autocritica este autocompasiunea. Aceasta compasiune de sine inseamna sa ne tratam cu amabilitate, sa ne acceptam punctele forte, dar si imperfectiunilie, deci sa ne tratam cu aceeasi bunavointa cu care am trata o persoana de care ne pasa.
Cercetarile demonstreaza ca autocompasiunea este utila pentru bunastarea noastra, dar este si un motivator mai eficient decat frica. Compasiunea de sine poate domoli criticul intern si poate conduce catre incredere si sentiment de securitate. Atunci cand ne oferim compasiune suntem mai capabili sa facem fata unor situatii dificile, cum ar fi boala, divortul, pierderea unui loc de munca. De asemenea, suntem mai predispusi sa avem o viata mai sanatoasa, avand grija de alimentatie si angajandu-ne in exercitii fizice.
In continuare exista o serie de abordari pentru a ne ajuta la crearea unei relatii mai placute si productive cu noi insine.
Publicitate
1. Observarea gandurilor. Atunci cand ne recunoastem gandurile ne reamintim ca aceasta voce interioara critica este doar un gand si doar pentru ca ne gandim la ceva, nu este neaparat adevarat. Este important sa tinem minte ca gandurile si atitudinile pot fi inexacte, exagerate si subiective fata de experientele noastre personale.
Publicitate
2. Inlocuirea gandurilor critice cu informatii precise. Atunci cand avem ganduri precum: “Gresesc prea mult, nu imi voi atinge obiectivele”, putem sa le inlocuim cu afirmatii precum: “Invat si evoluez din greselile mele, fiecare este un mic pas catre obiectivele mele”.
3. Eliberarea criticului intern. Desi poate parea un gest prostesc, atunci cand observam ca apare vocea interioara care ne critica, putem sa o eliberam. De exemplu, atunci cand lucram la un proiect dificil, iar vocea critica apare, o putem arunca la cosul de gunoi sau o putem inchide undeva. Este un gest simbolic care poate deveni o strategie care ne poate oferi linistea necesara pentru a ne finaliza sarcinile.
4. Acceptarea imperfectiunii. Compasiunea de sine reprezinta bunatatea pe care o indreptam catre noi insine. Decat sa opunem rezistenta fata de critica interna, putem accepta ca viata este dificila si ca toti suntem imperfecti si ca traim vieti imperfecte. In acest sens putem incerca urmatoarele: sa facem o pauza, sa ne intrebam ce avem nevoie acum sau sa ne oferim un moment de compasiune in care sa recunoastem momentul si locul unde ne aflam, chiar daca nu avem toate raspunsurile sau nu stim cum sa raspundem nevoilor sau situatiei in acea clipa.
5. Realizarea ca facem parte dintr-un intreg mai mare. Putem sa discutam cu un prieten, coleg sau membru de familie atunci cand apare criticul intern si cand avem nevoie de un impuls sau de incredere in sine. Putem sa prezentam situatia si sa solicitam o verificare a realitatii. Conteaza mult pentru noi sa avem niste oameni in care avem incredere si pe care ne putem baza cand avem nevoie de incurajari si compasiune.
6. Practicarea bunatatii. Zilnic trebuie sa fim buni cu noi si sa avem grija de noi. Ne putem aloca cateva minute pentru a ne ingriji mintea, corpul, spiritul. Putem face o plimbare, o baie placuta, sa meditam sau sa facem yoga.
Publicitate