Medicul Gabriel Diaconu a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook in care vorbeste despre vaccinul anti COVID. Doctorul este constient ca va fi blamat de adeptii conspiratiei.
Iata mesajul integral:
“Cand ziua vine, am sa ma vaccinez contra COVID.
Urmeaza cateva dintre motivele pentru care, ca medic, dar si ca om cu capul pe umeri, gandesc ca e firesc sa o fac.
Publicitate
Principiul fiecarui vaccin in circulatie este acela de ”antrenament imun”. Limfocitele noastre ”invata” cum sa lupte cu bolile prin contactul cu virusuri ori bacterii, sau cu un vaccin.
In copilaria mea, am fost deja vaccinat pentru multe boli prevenibile, ca si voi de altfel. Am fost vaccinat contra tuberculozei, inclusiv cu rapelul la 14 ani. Parintii mei, mai mult, in generatia lor au fost vaccinati contra variolei, cand inca nu era eradicata. Nu o singura data, de-a lungul vietii, mi-am facut rapelul anti-tetanos dupa ce m-am zgariat in sarme, in cuie ruginite.
Am inghitit bucatica de paine cu vaccin viu atenuat contra poliomielitei cand eram in scoala.
Cand eram medic rezident, am contactat cel mai probabil virusul gripei porcine. N-a fost frumos. In anii care au urmat m-am vaccinat contra gripei.
Bunica mea, fie-i amintirea curata, a mers odata de demult cu noi la un gratar cu pastrav, la Dejani. Cand am iesit din pastravarie a muscat-o in caine. Bunica mea si-a facut vaccinul anti-rabic fara sa simta vreo indoiala. Asta insemna ca mergea la o vecina din sat, asistenta medicala la Fagaras, sa-i faca o injectie in burta pana a terminat toate dozele.
Alta data, la gradinita unde mergea baiatul meu, a izbucnit un focar de varicela. Baiatul meu a primit vaccin contra varicelei in aceeasi zi. N-am gandit, vreun moment, ca ar ”trebui” sa faca aceasta boala a copilariei. Ce suflet stingher sa ai incat sa-ti lasi copilul sa sufere cand ai remediul la indemana?
Aveam vie amintirea suferintei mele in copilarie, cand n-am avut vaccin, si-am stat cu bube, camfor si albastru de metil inchis in casa.
Toti copiii mei au fost imunizati pe calendarul national. Inclusiv la pneumococ. Nu-i face sa fie super-oameni. Ii face sa fie mai rezistenti. Dar si sa-si poata oferi protectia celor mai slabi decat ei.
Cum ar fi bunicii lor.
Nu ”cred” in medicina. N-am tresariri metafizice, n-am amintiri revelatorii. Nu simt nevoia unui salt de credinta. De fel sunt sceptic la miracole, sau acte divine.
Am in schimb incredere in drumul pe care il face orice tratament de la idee, la raft, de la concept la implementare. Orice medicament are un profil de siguranta. Iar vaccinurile sunt, din acest punct de vedere, mai sigure decat banala aspirina, si au mai putine efecte adverse decat pastila de dureri de cap pe care tu o iei fara sa te gandesti.
Iar miza e imensa. Nu e ceva nou aici. Miza era imensa si inainte, doar ca tu nu vedeai. Miza vaccinarii este dincolo de mine sau de tine. Ne aducem aminte, acum, cand zilele sunt negre si restrictiile sunt multe, cum e de fapt sa ai o boala care circula si sa nu te poti apara de ea.
Coronavirusul nu este primul patogen circulant. E doar vedeta de moment. Povestile pe care le citesti despre cei cu COVID crezi ca difera, emotional, de ce-au trait parintii de copii cand am avut, acum cativa ani, epidemie de rujeola in Romania? Cand nu mai erau locuri la Timisoara? Sau cand numarul de cazuri a explodat la Suceava?
Evident ca nu ti-a pasat foarte mult cand oamenii ti-au spus ca Romania e pe primul loc in Europa la decese prin cancer de col uterin. Care cancer e perfect prevenibil prin vaccinare anti-HPV.
Sa-i aduc eu asta aminte pacientei mele, mamica la 28 de ani de doi copii, care a ramas fara uter, anexe si ovare dupa ce-a trecut printr-un ciclu de radioterapie si citostatice? Ca daca exista vaccin, cand a luat ea virusul, n-ar fi trecut prin asta?
Nu mai vorbesc de toate acele morti, ne-necesare morti, de vaietul si jalea atator amar de oameni care ar fi putut trai dar n-au mai apucat. Fiecare avea flacaruia lui, un nume, niscaiva parinti, niste prieteni si-o poveste caruia nu-i stim decat sfarsitul. Pe care, intre noi ramaie vorba, si tu l-ai consfintit.
Si-acum priveste atent la ce se va intampla, dac-ai ajuns cu lectura pana aici. Citeste atent sectiunea comentarii.
Vei observa cateva lucruri – sau nu – daca ce scriu acum are intrucatva efect:
1. Va scrie un cetatean, ori cetateanca, despre cum vaccinurile cauzeaza de fapt boli grave, cum ar fi autismul. N-ai tu treaba ce e acela autism, sau daca e adevarat, dar e un clopotel in minte
2. Va scrie alt cetatean, imi va ataca persoana, ma va acuza ca sunt vandut corporatiilor Pharma, ca m-a platit careva sa scriu ce scriu.
3. Dupa care altcineva va posta un comentariu cu un cearsaf care include documentare, studii ”stiintifice” cum ca vaccinurile nu sunt sigure. Foarte putin probabil sa nu se intample asta. Se bizuie si pe faptul ca n-ai tu timp sa citesti studiile cu pricina. Si sunt sanse bune ca oricum nu intelegi. Dar iti mai suna un clopotel in minte.
4. Sunt sanse bune ca o sa scrie si cineva ceva cu tenta religioasa. Nu de alta dar am vorbit de cancerul de col si de HPV. Aici de obicei atacul e ca daca vaccinezi fetite le distrugi castitatea si le indemni la preacurvie.
5. Si, previzibil, ai sa observi retorica anti-vaccinala la lucru, cu ei si ele care insista, furibund, ca ei NU se vor vaccina nici in ruptul capului, ca doar nu de aia au murit bunicii nostri la Marasti, Marasesti si Oituz, suntem oameni liberi ettetera.
Sunt aceiasi oameni care, daca ai avea un accident de circulatie, ar veni sa se uite gura-casca la altii care te scot cu ranga dintre fiare. Ca asa merg lucrurile. Sa nu uiti, draga prietene, ca noi, doctorii, suntem cei care te scoatem cu ranga dintre fiare. Nu multimea de gura-casca.
Publicitate
Publicitate