Situatiile noi sau necunoscute pot crea „reflexul de stres” la fel cum poate face anticiparea pentru evenimentele dorite. Pregatirile finale inainte de o vacanta mult asteptata pot provoca sentimente de emotie dar si de ingrijorare, ca veti face tot ce trebuie facut inainte de plecare. Primirea apelului ca ati fost ales pentru o noua slujba la care ati sperat va poate face sangele sa va bata mai tare prin vene. Corpurile noastre ofera un spatiu si un loc pentru manifestarea fizica a starii noastre mentale.
Daca descompuneti diferitele componente ale raspunsului fizic al corpului la o anticipare fericita sau la frica galvanizata, veti recunoaste cateva asemanari. Ritmul cardiac creste. Sistemul tau digestiv reactioneaza si experimentezi o groapa in stomac, fluturi sau o „reactie intestinala”.
Deci, corpul emite frica in moduri similare cu modul in care emite entuziasm. Cu toate acestea, diferentele dintre raspunsurile mintii sunt semnificative. Cand va este frica, incercati sa gasiti modalitati de a evita situatia care provoaca frica sau de a „trece cu bine”. Cand sunteti entuziasmati de un eveniment sau de o intalnire, anticipati cu bucurie evenimentul, asteptati cu nerabdare sa se apropie si sa savurati asteptarea si experienta in sine.
De aceea trebuie reinterpretata frica in totalitate.
Publicitate
Amigdala este o regiune in forma de migdale in creier, situata chiar langa hipotalamus, care actioneaza ca principalul centru de procesare a emotiilor, comportamentului emotional si motivatiei. Amigdala, impreuna cu hipotalamusul si hipocampul, formeaza sistemul limbic al creierului, care se ocupa de memorie si emotii. Daca hipocampul si cortexul prefrontal decid ca raspunsul la frica este exagerat, il pot forma inapoi si pot diminua activitatea amigdalei. Acest lucru explica partial de ce oamenilor le place sa priveasca filme infricosatoare;
Asadar, ajungem sa experimentam goana fricii inainte ca centrele creierului nostru mai rezonabile sa o atenueze.
Emotiile si raspunsurile fizice legate de amenintarea perceputa sunt destul de puternice – si nu sunt atat de usor de depasit, daca calmul pe care doriti sa-l „pastrati” a fost deja perturbat. De fapt, este mai bine sa accepti produsele raspunsului la amenintare si sa reformulezi ceea ce iti spun sa faci.
Desi raman inca multe intrebari fara raspuns, oamenii de stiinta au descoperit unele dintre evenimentele neuronale care stau la baza fobiilor.
Avand in vedere intelegerea noastra despre implicarea amigdalei in raspunsul la frica, nu este surprinzator faptul ca fobiile sunt legate de activitatea sporita din aceasta regiune.
Un studiu a descoperit, de asemenea, ca a existat o deconectare intre amigdala si cortexul prefrontal, care in mod normal ajuta o persoana sa depaseasca sau sa minimizeze raspunsul la frica.
Frica este un raspuns vital la pericolul fizic si emotional care a fost esential de-a lungul evolutiei. Daca oamenii nu ar simti frica, nu ar fi in masura sa se protejeze de amenintari legitime – care au avut adesea consecinte de viata sau de moarte in lumea ancestrala.
Dar cand o teama este persistenta, specifica unei anumite amenintari si afecteaza viata sau cuiva, persoana respectiva ar putea avea ceea ce se numeste o fobie specifica.
Tulburarile fobice (inclusiv tulburarea de anxietate sociala – fobia sociala), fobia specifica si agorafobia) sunt cele mai frecvente forme de boli psihiatrice, depasind ratele tulburarilor de dispozitie (afective) si abuzului de substante. Severitatea poate varia de la usoara si discreta la severa si poate duce la incapacitate de munca, calatorie sau interactiune cu ceilalti.
In obtinerea unui diagnostic corect trebuiesc urmarite semnele si simptomele tulburarii fobice, cum ar fi prezenta altor tulburari de anxietate, depresie, intentii sinucigase, tulburari legate de substante, aportul de cafeina, consumul excesiv de alcool, dificultati in situatii sociale (in suspiciunea de tulburare de anxietate sociala), teama irationala si neproportionala sau evitarea anumitor obiecte sau situatii (in fobie specifica suspectata) precum si reactiile de anxietate intensa cu expunere la situatii specifice (in cazul agorafobiei suspectate).
Tratamentul tulburarilor fobice consta de obicei in farmacoterapie, psihoterapie sau o combinatie a acestora, iar interventiile psihoterapeutice care au prezentat rezultate benefice sunt practicarea tehnicilor de relaxare si control al respiratiei si terapia de expunere.
Publicitate