Nora unui pacient bolnav de diabet si infectat cu COVID-19 din Valcea, decedat, a publicat pe Facebook povestea cutremuratoare a socrului sau care s-a stins cu zile, in chinuri groaznice.
“Purtati masca sa nu ajungeti la spital. Este un strigat de disperare… o sa va povestesc ce am patit in speranta ca cineva poate fi salvat. Rupeti 5 minutele din timpul vostru sa cititi aceasta poveste, chiar daca este lunga.
In data de 24.09.2020 la ora 18:10 (Salatrucel, Valcea), am sunat la 112 deoarece socrul meu avea febra 41.6. M-au trimis dupa algocalmin si mi-au spus sa asteptam. La ora 22:20 am resunat la ambulanta deoarece nu venise nimeni si mi s-a spus ca nu au ambulante. Intr-un final au trimis o ambulanta de la Brezoi (ora 23:30) care l a preluat pe socrul meu pe picioare, doar cu aceasta febra si oboseala, impreuna cu portofelul cu acte si bani (mai jos va explic de ce am pus acest detaliu).
L-au dus la camera de garda a spitalului Ramnicu Valcea unde l-au pus la perfuzii urmand ca a doua zi sa il transfere la Spitalul de Boli Infectiose Ramnicu Valcea. Si aici incepe calvarul 🙁 . Zilnic i s-au facut perfuzii. Dupa 4 zile de asteptare a venit in sfarsitul rezultatul testului Covid: POZITIV. Conform documentelor pe 26.09.2020 i s-au facut analizele la sange unde i s-a descoperit diabet, chiar si asa s-a continuat administrarea de medicamente si perfuzii.
Publicitate
Socrul avea un bypass femural. In fiecare zi sunam la spital si dna doctor nu avea timp sa vorbeasca cu noi. Asistentele ba ne spuneau ca e de prea putin timp la ele si nu au ce sa ne spuna, ba ca este mai bine ca la internare ( a fost mutat in 3 saloane). Dupa cateva zile socrul a inceput sa aibe dureri groaznice de picioare. Sunam la spital si ne spuneau ca e de la COVID si dupa zile intregi de dureri, o asistenta s-a dus sa ii puna o sticla de apa calda la picioare, care bineinteles nu a avut niciun efect.
Suna si plangea de dureri, dar spitalul, doctorii nu aveau ce sa ii faca conform spuselor lor. Am reusit sa dam de dna doctor ( sa ne intelegem ca nu accepta da vorbeasca nici cu alti doctori pe care noi ii cunoasteam si au incercat sa afle mai multe despre starea de sanatate, iar asistentele de pe aceasta sectie se roaga sa ajunga pana la pensia anticipata.
Nimeni nu are voie sa sufle in fata ei). Ne-a spus ca au chemat ambulanta sa il duca la un control la chirurgie si ca socrul este de 2 zile de terapie intensiva, insa nu vrea sa il transfere (“ca nu stim noi ce inseamna terapie intensiva si nici nu vrea sa ne spuna”). Surpriza: ambulanta nu a venit nici dupa 2 zile. Abia a 3 a zi au reusit sa vina sa il duca. Sunam la spital si ne spune ca dna doctor nu este. Ii spunem asistentei ca am gasit plasma de la un fost pozitiv Covid si subit o gaseste pe dna doctor care ne spune ca nu a mai facut transfer de plasma, sa ne interesam noi cum se face transferul de la donatorul din Bucuresti la Ramnicu Valcea.
Sunam la centrul de transfuzii si ne spun ca nu se poate si de la spital trebuie sa ceara la banca de plasma. Bineinteles acest lucru nu s a intamplat. Dupa vizita la chirurgie soc…Concluzie: trebuie sa ii amputam macar un picior caci a facut gangrena si unul este foarte rau.( Doamna doctor ne spune ca ii este frica sa mai intre la el in salon, din cauza durerilor … pai daca nu te-a interesat de ce il dor in halul asta….) O sunam din nou pe dna doctor sa ne de-a dosarul cu analizele de la spital si ne spune ca maine, ca astazi nu este. Ii explicam ca este urgent ca am vorbit cu mai multi medici la Bucuresti. Ca poate fi vorba de ore si ca poate muri.
Ne-a spus ca poate reuseste pe seara totusi sa ajunga. Dupa 20 min ne trimite documentele pe WhatsApp ( documente cu multe sageti de recompletare: dupa mintea mea de om obisnuit acestea sunt facute fix inainte sa le trimita). Intre timp bineinteles socrul se simtea din ce in ce mai rau. In 2 ore primim raspuns de la Bucuresti sa ne dam acordul sa ii amputeze picioarele. Sunam inapoi si ne spune ca totul in hartii este pregatit, dar niciun spital nu vrea sa il primeasca.
Nici Targu Mures, nici Pitesti, nici Horezu, nici Sibiu. Intr un final cei de la Horezu accepta transferul si la ora 22 pe 06.10.20 il transfera. Il baga la terapie intensiva si a doua zi ne spun ca nu il pot opera, ca nimeni nu accepta deoarece este prea tarziu si nici daca ii amputeaza picioarele nu rezista. Socrul ne suna de 20 de ori pe zi plangand sa gasim un dr sa ii taie picioarele ca nu mai rezista de dureri. Pe 08.10.202 la ora 4.20 ne suna ca nu mai poate respira, sa dam de o asistenta. Sun la spital si imi raspunde portarul care imi spune ca nu poate sa imi faca legatura pe sectia de ATI decat la 8 dimineata si imi da un numar de la camera de garda.
Sun la acel numar si surpriza: imi raspunde o femeie care imi spune ca nu este de la spital, este o persoana fizica. Dupa 20 de minute sunam socrul si ne spune ca nu a venit inca nimeni. Continuam sa il sunam la 20 minute si intr un final cineva a ajuns la el. La 6.20 ne suna, din nou plangand sa gasim un doctor sa ii taie picioarele. Acestea a fost ultima coversatie cu el. La 9.20 sunam din nou si ne raspunde o asistenta pe numarul lui care ne ia la rost. Ca cine suntem. Ii spune sotul ca este fiul persoanei al carui telefon este si ca vrea sa stie ce face tatal. Raspunsul a fost: a murit. Intr o izbucnire de moment sotul i a spus ca nu este normal asa ceva: sa sune el sa afle.
Asistenta i a spus ca a murit DOAR de o ora si ceva. La pranz sun din nou la spital sa aflu care este procedura de preluare si inmormantare, iar asistenta imi da numarul domnului doctor caci nu stie. Sun si imi raspunde dl doctor care imi spune ca l au dus la morga. Imi poveste ca a ajuns la dansul in stare critica, cu insuficienta respiratorie, insuficienta renala si ocluzie de by pass. Au incercat sa ii diminueze durerile dar nici morfina nu isi facea efectul. Imi spune ca ma resuna sa stim ce sa facem in continuare. A doua zi dimineata ma suna ca trebuie sa ii duc cartea de identitate. Ii spun ca eu cu mana mea am dat-o asistentei de pe ambulanta.
Ca era la el in momentul preluarii. Sunt sigura. Intreb daca mai este portofelul si imi spune ca nu stie, ca asistenta a cautat doar buletinul. Intr un final m-au sunat de la spital sa fac o declaratie pe propria raspundere ca s-a pierdut buletinul sa poata elibera certificatul de inhumare. Sambata am fost sa recunoastem decedatul si aici am avut cea mai mare supriza neplacuta. Socrul era pus in sac negru (care este normal dupa protocolul Covid), insa era in pijamalele cu care a stat la spital si avea toate furtunele de la oxigen si perfuzii. Nimeni nu s a sinchisit sa le scoata sa le arunce ca sunt deseuri periculoase . Asa a fost bagat in sicriu.
Ne-au adus sacul cu lucruri sa vedem daca sunt toate, dar portofelul cu banii si actele erau singurele care lipseau. Din pacate asta se intampla in Romania. Este strigator la cer sa furi de la un om care a murit sau este pe moarte portofelul pentru niste amarati de bani. Nici macar nu te-a lasat sufletul sa lasi actele acolo ( daca se poate spune ca ai suflet). Asadar oameni buni: purtati masca si aveti grija de voi. Sa nu ajungeti in spitale ca nu se stie daca mai iesiti.
Socrul meu avea picioarele albe si in 2 saptamani s-au gangrenat pana la brau. De ce: pentru ca nu ii intereseaza daca mai ai altceva in afara de covid. Nimeni nu a vazut timp de o saptamana ca i s-au innegrit picioarele, pe nimeni nu a interesat de ce are aceste dureri groaznice. Din pacate se moare din neglijenta, spitale pline, doctori putini care stiu sau nu cum sa trateze pacientii, obositi.”, este mesajul transmis de Petrescu Jeni Elena, pe contul sau de Facebook.
Publicitate