Medicul Gabriel Diaconu a postat un nou mesaj emotionant pe pagina sa de Facebook.
“Nu e tarziu.
Nu e tarziu sa admitem adevarul evident, pe care inca multi il iau in ras,
In bascalie,
Si il arunca de colo – colo, ca pe un starv, ca pe un hoit, cand de fapt e singurul lucru care conteaza.
Adevarul este, ca ne place, ori ba,
Ca nu ne avem decat unii pe altii. Nici mai mult. Nici mai putin.
Mici sau mari, bogati sau saraci, destepti ori prosti, ticalosi or sfinti. Tineri ori batrani. Atata suntem. Asa suntem, de fapt, noi.
Publicitate
Si cei care fac treaba. Si cei care scuipa seminte, de dincolo de gard. Si cei care pun umarul. Si cei care intorc spatele.
Romani.
Romani.
Atata stim despre noi, cand dai la o parte orice alta crusta. Orice alt strat. Orice alta marca de identificare.
In fata clipelor care vin, tot ce va ramane consemnat este ca, in timpul pandemiei din primavara lui 2020, niste romani au trait. Niste romani au murit. Istoria nu va mentiona despre ei ce fel de oameni au fost.
Poate diferiti decat ne asteptam.
Poate crizele ridica la suprafata floarea cainoasa a unor oameni, dezveliti dintr-o data ca fiind doar chip, deloc suflet. Si traieste cine n-ar trebui, si se duce cine-ar merita sa mai stea.
Poate ca ne-arata, smerit, cat de putin insemnam, luati om cu om. Dar si cat de mult putem fi, daca ne hotaram sa fim, daca alegem sa fim. Si, inca si mai mult, ce si cand, si cum si unde, alegem sa facem ceva.
Saptamanile recente m-au invatat ceva. Ceva destul de important.
Publicitate
Exista o posibilitate ca oamenii care astazi scriu, comenteaza, peroreaza, se umfla, dezumfla, se-agita, isi tin calea unul celuilalt, oameni vii, nimic mai mult decat oameni, poate ca maine n-au sa mai fie.
Accept impacat tot ce vine spre noi. Accept, impacat, ca n-am cum sa conving mai mult de atat. N-am cum sa schimb mai mult de atat. N-am cum sa arat, sa vorbesc, sa explic cu mult mai bine de atat.
Va trebui sa fie destul. Si chiar daca nu e destul, va fi un fel de ”destul” intre atat de multe lucruri ne-indestulatoare.
In cele din urma ce-avem de facut mai bine cu timpul pe care il avem, inafara de-a il tot imparti in ce-a fost ”devreme”, ce-a fost ”la timp”, si ce ”prea tarziu”,
Decat sa fim, cat putem, unii cu altii. Daca s-o putea si unii pentru altii, cu atat mai bine.
Se apropie vremea cand prea putin mai ramane din umor, din voie buna, din iscusinta a mintii sau replica repede. O vreme a plansetelor, a lacrimilor, si a neputintelor se apropie de noi. E aici. De fapt ploaia de stiri, de analize, de comentarii, de predictii nu inseamna altceva decat ca…
Incercam sa gasim un sens. Un sens celor mai lipsite de sens lucruri pentru cum am trait pana acum. Exista o vreme cand multi ne faleam ca unele lucruri nu sunt decat pentru slabi, pentru snobi, pentru lasi, pentru misei ori pentru ticalosi. Acea vreme nu mai exista, si-o vreme vom trai intr-un univers cu mult simplificat.”
https://www.facebook.com/gdiaconu1704/posts/10163331586005361
Publicitate