Medicul Gabriel Diaconu a postat un mesaj pe retelele de socializare in care vorbeste despre deciziile gresite ale unilor romani. Amintim ca medicul si-a pierdut tatal din cauza acestui virus nenorocit.
“Linistea. Daca doar frica de moarte ne conduce, oricum ai da-o tot n-o sa traim.
Publicitate
Pentru mine nu exista vreun dubiu. In lipsa unei minuni dumnezeiesti, si cu atat mai mult cu cat sovaiala lasa loc dezordinii sociale, tarile lumii vor trebui sa adere la o forma de obligativitate a vaccinarii impotriva COVID.
Lasi, cum suntem, sugestibili cum ne stim, vom face si noi pasul la un moment dat. Dar nu pentru ca am judecat asta cu mintea noastra, pe datele noastre, pe capacitatea noastra de scrutin. Vom face asta pentru ca politicianul va putea sa-i spuna romanului de rand: uita-te la neamt! Uita-te la francez! Ai vrut o tara ca afara.
Publicitate
O vaccinare obligatorie nu este despre obligativitate si restrangerea drepturilor persoanei. Este despre actiunea ferma in calea unui flagel care secera vieti, respectiv dezideratul medical de-a impiedica moartea suplimentara a semenilor.
Intr-o era in care toata lumea e cu drepturi si libertati pe buze, poti observa ranjetul had al radicalismului orwellian: dar daca printre morti majoritatea erau batrani si bolnavi, noi – cei tineri si sanatosi – de ce am face-o?
La groapa, deci, cu cei ce ne-au dat nume, cu cei ce ne-au dat viata. Chiar daca permutarea virusului face ca, intr-o casa cu toti membrii vaccinati, potentialul de transmitere ramane la minim.
Mai mult, in ce priveste vaccinarea copiilor si adolescentilor circula o frica teribila. Dar nu doar a celor parinti de copii. Acolo lucrurile s-au asezat intr-o stramba, rigida judecata deja. Spartan, decidem viata tuturor copiilor mai sarmani, mai bolnavi, mai predispusi la complicatii deindata ce pronuntam cuvantul ”benevol”. Nici un cuvant despre egalitatea de sanse. Nici un cuvant despre o politica sanitara echitabila.
O politica a sanatatii publice puternica va trebui, oricand, sa se bazeze pe reperele realitatii, nu pe ridicatul din maini al majoritatii.
Analiza atenta a oricarei alte pandemii ucigase din istorie are, la capitolul rezolutiv, momente cand populatiei i-au fost impuse reguli cu titlu de obligativitate. Ca asta a insemnat deparazitare si sanitizare a hainelor. Ca a implicat stabilirea izolarii si carantinei.
Ca a implicat vaccinarea de urgenta a populatiilor largi, mai ales in contextul migratiilor interne sau externe.
Conjunctia din istorie la care ne gasim ne plaseaza intr-un teribil paradox. Pe de o parte umanitatea a stabilit conventii privind dreptul omului in relatia cu sanatatea, vis-a-vis de consimtamantul informat si libertati de a alege. Pe de alta parte responsabilitati ale actorilor implicati catre garantarea, si facilitatea, sanatatii.
Iar cand vine vorba de copii, spre exemplu, dezbaterea e cu atat mai aspra cu cat in varii situatii, daca un copil moare de-o boala prevenibila vaccinal, vei ramane sub umbra acuzatiei de neglijenta criminala, atat a statului dar si a tutorelui legal.
Zilele acestea sunt date drept exemplu tari cu larga acoperire vaccinala, dar unde valul Delta-corona se raspandeste repede. Eronat, actorii propagandei anti vaccinale arata prin asta ca vaccinul anti-COVID nu este eficient.
Desi peste 50 de milioane de francezi au primit doua doze de vaccin, potentialul de vulnerabilitate ramane crescut pentru toti ramasi vulnerabili, dar si printre acei 50 de milioane care, pe fondul sanatatii fragile, ar putea pica inafara acoperirii vaccinale eficiente.
Sa stavilesti circulatia unui virus presupune efortul la baioneta de-a limita la maxim saltul de la un purtator la altul. Nu e un mister. Si in acelasi timp, pe familia de coronavirusuri din care face parte si SARS-CoV-2, vaccinarea – chiar si 100% a unei populatii – iti da 80 – 90% eficacitate. Un calcul simplu arata ca la 70%, corectat pentru eficacitatea vaccinului, de fapt ai o plaja de 35 – 50% din populatie ramasa vulnerabila.
De-a lungul pandemiei am scris si am spus ca ”un focar oriunde inseamna un focar pretutindeni”. Nu ne mai mira ca un virus din Wuhan, China a putut strapunge la New York sau San Francisco, dar astazi ne furam caciula ca un caz la Galati nu poate insemna o izbucnire la Nancy?
In mana conducatorilor nostri sta povara deciziei ferme. Judecata ”sa imunizam, dar sa lasam si lumea sa faca boala” e un troc periculos.
Romania nu-si cunoaste corect sanatatea cetatenilor. Oricum, mult mai putin decat tari precum Germania sau Franta. Drept urmare prevazator este sa vaccinezi, mandatoriu, larga populatie pentru o mai buna preventie.
Se face vorbire despre efectele adverse severe, potential fatale, ale vaccinurilor anti-COVID. Ele au o incidenta de 1:1.000.000. Drept urmare, la populatia Romaniei de 20 de milioane de locuitori, putem – rece si cinic – sa discutam despre 20 de fatalitati.
Discutam 20 de fatalitati dupa 55 de mii de morti? Discutam 20 de fatalitati in conditiile riscului pus asupra mamelor gravide, al copiilor nou-nascuti si cu imunitate inca fragila? Discutam 20 de fatalitati cand multi alti bolnavi sunt la risc de fatalitate pentru ca nu pot fi ingrijiti corect medical?
Ceasul ratiunii bate mereu in sens invers. Mi-a fost si imi este in continuare teama pentru soarta semenilor mei, cu cat ii vad mai tulburati si insensibili la logica. Indiferent cum, vom merge inainte prin calvar.
Dar sa vina ziua cand sa ne uitam, dezolati, la acele lucruri pe care le-am fi putut face, dar prin lasitate le-am evitat, doar ca sa ne uitam la palmaresul negru al mortilor, eu unul nu-mi permit. Din constiinta, si din juraminte hipocratice depuse cand am devenit medic”, a scris medicul pe pagina sa de Facebook.