Este doliu in lumea culturala din tara noastra. Romania a pierdut o ilustra romanciera. Renumita scriitoare Ileana Vulpescu a decedat. Scriitoarea urma sa implineasca varsta de 89 de ani, in aceasta luna.
Anuntul trist a fost facut de prozatorul Radu F. Alexandru pe pagina sa de Facebook.
“A plecat dintre noi ilustra romanciera (”persoana care scrie romane”) care a fost Ileana Vulpescu. Niciun rand, niciun cuvant in media. Daca cel care s-a sfarsit ar fi fost un vestit manelist, steagurile ar fi fost atarnate in berna si s-ar fi cerut decretarea doliului national. Romania!…”, a scris Radu F. Alexandru pe Facebook.
Publicitate
Ileana Vulpescu (n. 21 mai 1932, Bratovesti – d. 12 mai 2021) a fost o filologa, lexicografa, prozatoare, romanciera si traducatoare romana.
Dupa o licenta in Litere (limba si literatura franceza), la Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistica al Academiei si a colaborat la redactarea lucrarilor Dictionarul limbii romane si Dictionarul explicativ al limbii romane (1959-1975).
A fost sotia poetului si traducatorului Romulus Vulpescu.
Operele care au consacrat-o
Prima carte a sa, un volum de schite, nuvele si scurte piese de teatru, intitulata ″S.a.m.d″ a fost lansata in 1969, fiind reluata si amplificata cu titlul ″Candidatii la fericire″ (1983). Povestirile sunt dominate de pesimism, respectiv de moartea cuiva drag, ratarea unei vieti sau neimplinirea. A urmat romanul ″Ramas bun″ (1975), in care scriitoarea evoca o familie din secolul al XIX-lea, care a fost premiat cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1976).
A scris proza si teatru, a tradus din literaturile engleza, franceza si spaniola si a semnat versiuni in limba franceza din literatura moderna si din cea contemporana romaneasca. Colaboreaza la ″Romania literara″, ″Vatra″, ″Flacara″, ″Romania Mare″ s.a. In 1972 a devenit membra a Uniunii Scriitorilor din Romania.
Romanul care a consacrat-o a fost ″Arta conversatiei″ (1980), care are ca subiect framantarile sentimentale ale unei doctorite, care a constituit si scenariul unui spectacol de mare succes, eroina principala a cartii fiind interpretata, pe scena Teatrului ″Giulesti″, de actrita Dorina Lazar, consemneaza volumul ″Dictionarul scriitorilor romani″ (2002).
In 1981 i-au fost decernate Premiile ″Ion Creanga″ al Academiei Romane si ″Cantarea Romaniei″ pentru romanul ″Arta conversatiei″ (1980); in 1987 a primit Premiul ″Flacara″ pentru ″Saruta pamantul acesta″ (1987). In 1991, intreaga sa activitate literara i-a fost incununata cu premiul ″Romania Mare″.
A mai publicat: ″Proza″ (Bucuresti, 1969); ″Ramas bun″ (roman, Bucuresti, 1975); ″Antinevralgicul de la ora 5″ (piesa in doua parti, in Vatra nr. 9, 10, 1979); ″Saruta pamantul acesta″ (roman, Bucuresti, 1987; o reconstituire bazata pe o vasta documentatie arheologica, a lumii dacice in perioada cuceririi romane); ″Literatura elina″ (traducere din Jean Defradas, introducere antologie si note de A. Piatkowski, Bucuresti, 1968); ″Amintirile unui negustor de tablouri″ (traducere din A. Vollard, Bucuresti, 1969); ″Imagini frumoase″ (traducere din Simone de Beauvoir, Bucuresti, 1973); ″Sfarsitul″ (traducere din Fr. Nourissier, prefata de R. Toma, Bucuresti, 1974); ″Vineri sau limburile Pacificului″ (traducere din Michel Tournier, prefata de Micaela Slavescu, Bucuresti, 1978); ″Poezii si Poeme. Poesis et poemes″ (traducere din Geo Bogza, ed. Bilingva romana-franceza, prefata de St. Augustin Doinas, Bucuresti, 1979); ″Realismul Burghez la sfarsitul secolului al XIX-lea (1860-1914)″ (traducere din A. Celebonovic, prefata de D. Grigorescu, Bucuresti, 1982); ″Ramas bun casei parintesti″ (1990); ″In porthart″ (1998); ″Arta compromisului″ (2002); ″Viata, viata legata cu ata″ (2007); ″Pe apa sambetei″ (2009); ″Nota informativa batuta la masina” (2011); ″Noi, doamna doctor, cand o sa murim ?″ (2012); ″Teatru francez″, in traducerea lui Romulus Vulpescu (2016); ″Preludiu″ (2017).
A mai scris fantezia dramatica pentru copii ″Gradina fermecata″, care a vazut lumina rampei la Teatrul de papusi din Iasi, in stagiunea 1980-1981. De asemenea, in 1983 a avut loc dramatizarea ″Artei conversatiei″, dupa romanul omonim, realizata in colaborare cu actorul George Banica. Spectacolul s-a jucat la Teatrul Giulesti din Bucuresti, dar si pe scenele din Oradea, Craiova, Cluj-Napoca. In aceeasi colaborare, a figurat si ″Singuratatea unei femei″ (Arta conversatiei II), reprezentata in 1990 de compania particulara Arlechin din Pitesti.
Impreuna cu sotul sau poetul, traducatorul si publicistul Romulus Vulpescu (5 apr. 1933 – 18 sept. 2012), scriitoarea a publicat repovestirea romanelor ″Gargantua″ si ″Pantagruel″ de Francois Rabelais, iar singura ″Extraordinarele aventuri ale lui Tartarin din Tarascon (Tartarin din Tarascon, Tartarin in Alpi, Portul Tarascon)″ dupa Alphonse Daudet.
Distinctii importante primite de scriitoare
In 2015, scriitoarea Ileana Vulpescu a primit din partea Fundatiei Dignitas un premiu si Trofeul Fundatiei Dignitas pentru Excelenta – 2015, conceput de artistul plastic Mircea Nechita. Cu acest prilej, compozitorul Laurentiu Ganea a dedicat scriitoarei un recital de chitara clasica si tinerii actori Georgiana Asaftei si Andrei Iordache au oferit o lectura interesanta a unui fragment din celebrul roman “Arta conversatiei”.
In acelasi an, la 5 iunie, a primit titlul de Cetatean de onoare al Craiovei, care i-a fost decernat de catre Consiliul Local in cadrul unei sedinte solemne prilejuita de Zilele Orasului.
La 18 mai 2017, presedintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distinctia Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler in semn de ”inalta apreciere pentru intreaga cariera pusa in slujba culturii, pentru contributia remarcabila avuta la cresterea valorii literaturii romane contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilitati de a lua contact cu literatura universala”.
Publicitate