Inaltarea Domnului este urmatoarea cea mai importanta sarbatoare dupa Paste si se sarbatoreste in fiecare an la 40 de zile dupa Inviere.
Anul acesta o sarbatorim pe 10 iunie, iar din acel moment crestinii renunta la urarea „Hristos a Inviat”, fiind inlocuita cu „Hristos s-a inaltat”, la care se raspunde „Adevarat s-a inaltat”.
Marea Sarbatoare aduce cu sine si o serie de traditii si obiceiuri pastrate din strabuni
De Inaltare se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru, Dumnezeu ii indeplineste dorintele.
Publicitate
– se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Iisus Hristos si-a pus cand s-a inaltat
– cine moare de Ispas ajunge in cer
– se bat vitele cu leustean, pentru a se ingrasa
– se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, dupa care se rosteste urmatoarea formula: “Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!“
– de Ispas nu se dau foc si sare din casa, pentru ca oamenii vor avea inima rea in casa ca focul; sarea nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana
– cine seamana dupa Ispas, nu va avea niciun fel de rod
– de Inaltarea Domnului, femeile impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor
– se mai imparte laptele dulce fiert cu pasat, impreuna cu un buchet de maturi adunate de pe camp
– avand in vedere ca Inaltarea Domnului este considerata o sarbatoare la fel de mare ca aceea a Invierii, credinciosii inrosesc oua si petrec ca la Pasti
ALTE TRADITII
In ziua de Ispas
In traditia populara, se spune ca Ispas a fost un martor ocular la Inaltarea Domnului, alaturi de Apostoli. El era un om bun si vesel si, de aceea, la praznicul Inaltarii Domnului, de Ispas, este bine ca oamenii sa-i urmeze exemplul : sa fie bine dispusi,sa evite supararile si sa nu-si faca necazuri unul altuia. Implinind aceasta datina, veselia va ramane in familia respectiva, iar necazurile si ghinioanele vor disparea din viata gospodarilor.
Referitor la Ispas, exista si credinta populara potrivit careia cel care moare in acesta zi ajunge in Rai.
Ispasul, zi de reconciliere
Sarbatoarea este o zi de impacare, de reconciliere cu rudele si prietenii din comunitatea in care au domnit resentimentele.
Inaltarea: Pentru sporul casei
Se aduna flori de alun
In unele localitati din Transilvania si din Arges, fetele si flacaii merg noaptea, in ajunul sarbatorii Inaltarii Domnului in alunisuri sa culeaga flori de alun, care infloresc si se scutura in zorii aceleiasi zile. Se spune ca aceste flori au puteri magice si trebuie pastrate alaturi de busuiocul sfintit la Boboteaza; acest ritual aduce sporul, mentine armonia si dragostea in familiile care implinesc ritualul.
Inaltarea: In memoria rudelor decedate
In aceasta zi, femeile care au in familie rude decedate impart saracilor paine calda, ceapa verde, branza si rachiu pentru sufletele mortilor. Traditia spune ca, in aceasta zi, cerurile sunt deschise, iar sufletele mortilor, venite la casele unde au trait o viata intreaga in ziua de Pasti, se inalta din nou la cer, iar alimentele date de pomana sunt merinde pentru aceasta calatorie.
Acum, mormintele rudelor, dar si cele parasite din cimitirele oricarei comunitati se impodobesc cu frunze de paltin, pentru cei raposati sa se odihneasca in pace, iar strigoii sa fuga din acele cimitire.
De la Paste si pana la Inaltarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar cei care trec la viata vesnica ajung direct in rai, fara sa mai treaca prin temuta judecata de apoi.
Inaltarea: Se impart canite cu pasat
De asemenea, tot pentru sporul casei, este bine ca fiecare gospodina sa imparta in aceasta zi canite cu lapte dulce in care se fierbe pasat.
Inaltarea: Nu se mai fac semanaturi dupa Ispas
Semanaturile trebuie sa se faca pana in ziua de Ispas; cand se continua si dupa aceasta data, ele nu vor da roade.
Inaltarea: Se inrosesc oua, se prepara bucate pascale
Praznicul Inaltarii Domnului este ultima zi din an cand crestinii ortodocsi inrosesc oua, prepara bucate traditionale asemanatoare cu cele de la Pasti pe care le sfintesc la biserica .
In popor, sarbatoarea este cunoscuta sub denumirea de Ispas, cuvant de provenienta latina (Spasiteli), care se traduce (Mantuitorul).
Oamenii se saluta cu formulele “Hristos s-a inaltat!” si “Adevarat s-a inaltat”.”.
Inaltarea: Nu se instraineaza nici un obiect din casa
Pentru vigoarea fizica si spirituala a membrilor familiei, pentru ca paguba sa ocoleasca o gospodarie, in aceasta zi nu se instraineaza nici un obiect din casa, nu se imprumuta bani, sare si chibrituri.
Nu se dau chibrituri (care sunt surse de foc), pentru ca, tot anul, gospodarul care incalca traditia va fi hulit si membrii familiei vor avea inima rea ca focul; de asemenea, nu se da din casa sare, pentru ca vacile din gospodaria respectiva nu vor avea lapte gras.
Ierburile au puteri vindecatoare
Tot in acesta zi se culeg florile, frunzele si ramurile unor plante apotropice ( protectoare), cum ar fi :paltinul, nucul alunul si leusteanul. Daca sunt culese in ziua praznicului, se crede ca aceste ierburi au puteri vindecatoare.
Inaltarea: Datina leusteanului pastreaza sporul banilor
Mai ales in mediul rural, se mai practica ritualul leusteanului. Aceasta datina ii apara pe gospodari si animalele lor de tractiune de efectele vrajilor si de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legatura de leustean (asemanatoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei si fiecare animal in parte, urandu-le sa fie aparate de orice rau. Se spune ca de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. In gospodaria respectiva a fost alungata boala, paguba si s-a pastrat sporul laptelui si al banilor.
Publicitate