Medicul Otilia Tiganas spune ca oamenii sunt speriati si cu greu se mai poate comunica cu ei.
“Hasmasul, comuna mea in care locuiesc si muncesc, e in scenariu rosu.
Simt, cumva fizic, asa cum simti uneori ca urasti sau iubesti, fara sa ai motive/argumente concrete, simt deci cum trece acum valul COVID peste noi. A treia oara.
Si mai simt, exact ca-n primele doua randuri, ca tin in mana niste haturi care, bine tinute, ne vor avantaja pe toti. Dupa un timp. Sa scapam cu cat mai mici daune.
Publicitate
Dar haturile care tin in frau o comunitate, sunt suma dialogurilor individuale – ale mele, cu oameni simptomatici. Sau asimptomatici, dar speriati. Sau de niciunele, dar contacti. Etc.
Cu testarea COVID a unui om “racit”,… e ca si cu asigurarea unei case contra incendiului, de exemplu. Stii ca poate arde, dar e putin probabil, si nu crezi ca ti se va intampla exact tie. E din gama “li se intampla doar altora”. De aceea, dialogul care-i urmeaza consultatiei (chiar interogare telefonica, fie ea), este poticnit, pervertit, nu intotdeauna cu informatii adevarate. Sau cu informatii adevarate, dar pe sest. Este greu. Dialogul.
Suma argumentelor mele face ca absolut fiecare bolnav ce ar putea avea ceva comun cu covidul, sa fie un nou roman. Fiecare casa e altfel. Bolnavul altfel. Familia lui, altfel.
Publicitate
Mai inving, mai scap fraiele, mai ezit, mai fortez.
Dar, tot ce fac, e din convingere si cinstit, cinstit cum nici la poarta raiului, nu te prezinti.
La afirmatia de azi a unei consatene: “Nu vreau testare, ca mi-i frica. Si daca nu-s covid, ne baga la covid!”, cand eu mai argumentam, una dintre multele mele asistente, mi-a zis de-o parte: “N-are rost. Ei toti cred ca noi castigam, luam bani pe covizi.”
Pe langa simtul datoriei de om care tine haturi, simtul onoarei, pe langa dragostea de semeni si de meserie, revelatia de azi m-a durut cum nu va pot spune. Mi-a luat trei ore sa-mi treaca. Era ca si cum as afla ca fiu-meu ma fura la incasarile pe “carti pachet mama-fiu”. Zambesc, acum. Sau sa aflu ca Eugen crede ca-l otravesc cand fac salata de leurda.
Nu puteam sa pricep. CUM??? Cum? Dupa ce ma cunosti de 30 de ani ca medic in sat, iti imaginezi ca eu nasc covizi ca sa ma umplu de bani. Nu puteam sa pricep, CUM. Nu pot nici acum. Cand mi-a trecut prima anxietate”, a scris medicul pe pagina sa de Facebook.
Publicitate