Cele mai grave pandemii din istorie. Pandemia este o epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, intr-o tara, in mai multe tari sau continente. In decursul istoriei omenirii multe boli infectioase au provocat pandemii, unele cu consecinte devastatoare: ciuma, variola, tifosul, holera, febra galbena, tuberculoza, gripa, coronavirusul.
De-a lungul istoriei, au existat o serie de pandemii de boli precum variola si tuberculoza. Una dintre cele mai devastatoare pandemii a fost Moartea Neagra, care a ucis aproximativ 75-200 milioane de oameni in secolul al XIV-lea. Actualele pandemii sunt HIV/SIDA si boala coronavirusului 2019 (COVID-19). Unele dintre cele mai severe pandemii din trecut includ pandemia gripala din 1918 (gripa spaniola) si pandemia gripei din 2009 (H1N1).
Cele mai grave pandemii din istorie.
Ciuma lui Iustinian:
Publicitate
Ciuma lui Iustinian (541–542 d.Hr., cu recidive pana in 750) a fost o pandemie care a afectat Imperiul Bizantin (Roman de Rasarit) si, in special, capitala sa, Constantinopol, dar si Imperiul Sasanian si orasele-port din toata Marea Mediterana, intr-o perioada in care corabiile comerciale aveau sobolani la bord, sobolani care erau plini de purici infectati cu ciuma.
Unii istorici considera ca ciuma lui Iustinian a fost una dintre cele mai mortale pandemii din istorie, care a provocat moartea a aproximativ 25–100 de milioane de oameni in decursul a doua secole de recidive, un numar de decese echivalent cu aproape jumatate din populatia Europei in momentul primul focar. Impactul social si cultural al ciumei a fost comparat cu cel al Mortii Negre care a devastat Eurasia in secolul al XIV-lea dar cercetari publicate in 2019 au sustinut ca rata mortii si efectele sociale au fost exagerate.
In 2013, cercetatorii au confirmat speculatiile anterioare potrivit carora cauza ciumei lui Iustinian a fost Yersinia pestis, aceeasi bacterie responsabila pentru Moartea Neagra (1347 – 1351). Acesta din urma a fost mult mai scurta, dar a omorat o treime sau jumatate dintre europeni. Tulpini antice si moderne de Yersinia pestus strans legate de stramosul tulpinii ciumei Iustiniene au fost gasite in Tian San, un sistem de lanturi muntoase la granitele Kargazstanului, Kazahstanului si Chinei, ceea ce sugereaza ca ciuma lui Iustinian ar fi putut avea originea in sau in apropiere de regiunea respectiva.
Ciuma a revenit periodic pana in secolul al VIII-lea. Valurile bolii au avut un efect major asupra cursului ulterior al istoriei europene. Istoricii moderni au numit acest incident de ciuma dupa Iustinian I, care era imparat in momentul izbucnirii initiale. Iustinian insusi a suferit de aceasta boala, dar a supravietuit. A disparut la jumatatea secolului al VIII-lea, cel mai probabil de la sine, avand in vedere ca oamenii nu intelegeau cum se transmite boala si nu puteau sa ia nicio masura pentru oprirea ei, in afara de a incerca sa-i evite pe cei bolnavi.
Moartea neagra
„Moartea neagra” a fost una din cele mai violente pandemii din istoria lumii, fiind cauzata de o bacterie numita Yersinia pestis. A izbucnit, probabil, in Asia, raspandindu-se in Europa dupa anul 1347, unde a creat mare panica. Durerile ingrozitoare, transpiratia si frisoanele erau principalele simptome ale bolii. Totusi mai era ceva care ii deosebea pe cei care sufereau de ciuma de cei care aveau doar febra mare: in zona axilara, pe gat, si eventual in zona inghinala apareau niste umflaturi pline cu puroi, numite „buboane”; la inceput erau de culoare roz, apoi purpurii, iar in final negre, putand ajunge la dimensiunea unor portocale. Victimele mureau in chinuri groaznice.
In cativa ani, intre o treime si o jumatate din populatia Europei a murit. Multi care au trait pe vremea cand Moartea neagra a bantuit Europa au crezut ca venise sfarsitul lumii.
In cateva saptamani si luni, epidemia a cauzat atatea victime , incat oamenii au fost nevoiti sa sape uriase gropi comune, dar si acestea s-au umplut curand, multi ramanand in locul unde si-au gasit moartea.
Bogati, saraci, tineri si batrani, au murit deopotriva. Preotii au fost cei mai expusi, fiindca s-au ocupat de cei bolnavi. Cateva teritorii insa, ca de exemplu Milano si imprejurimile, au fost mai putin afectate.
Fiindca nu se cunostea cauza reala a bolii, nu se putea trata. Medicii au utilizat cele mai comune metode de vindecare, dar nimic nu ajuta. Multi au apelat la religie, considerand ca Dumnezeu vrea sa pedepseasca lumea pacatoasa cu aceasta boala. Faptul ca nu se cunostea originea bolii o facea si mai misterioasa. Cum era posibil ca intr-un oras sa moara doar o zecime din populatie, iar in altul o jumatate? Astazi stim deja ca existau trei tipuri de pesta (ciuma), care faceau ravagii: paest bubonica (pesta bubonica) era cea mai frecventa, dar celelalte doua erau si mai grave.
Una dintre ele, pesta pulmonara, se dezvolta in cazul in care bacteria patrundea in plamani. Se transmitea pe calea aerului, extinzandu-se rapid si ucigand in timp scurt. Daca cineva era intepat de un purice purtator, bacteria ajungea in sange, moartea survenind in doar cateva ore. Victimele se culcau fara a avea cea mai mica banuiala si nu se mai trezeau. Aceasta varianta a bolii este cunoscuta azi ca pesta septicemica.
Autoritatile din orasul Ragusa (astazi Dubrovnik) aflat la vremea respectiva sub control venetian, au instituit o perioada de izolare de 30 de zile pentru marinarii care soseau in port, pentru a demonstra ca nu sunt bolnavi. Ulterior, venetienii au marit perioada de izolare fortata la 40 de zile (quarantino), aceasta fiind originea carantinei.
Marea Ciuma din Londra
Marea Ciuma Neagra, cum a fost numita, a inceput la Londra. A fost un moment major in istoria britanica.. A intrat in Europa in secolul al XIV-lea. Chiar dupa ce a fost infranta, au mai aparut manifestari ici si colo. Sobolanii infectati purtau boala in centrele populate. Ultima dintre marile epidemii din Anglia s-a intamplat in 1665-1666. Mare parte din populatia Londrei a murit. A fost ultima dintre bolile care au daramat Anglia.
Marea Ciuma din 1666 s-a intamplat din cauza sobolanilor infectati cu Yersinia pestis bacterium (ce cauzeaza ciuma bubonica). Dar cum s-au intamplat toate astea? Epidemia uriasa si rapida a avut loc din cauza marilor aglomeratii si conditiilor neigienice din capitata.
Zvonuri despre reaparitia epidemiei au aparut in 1664. Dar primele epidemii grave au inceput in suburbii in 1665. De acolo, boala s-a raspandit rapid in Londra. La inceput au fost date masuri de siguranta si carantina pentru a preveni imprastierea bolii. Totusi, in timp ce numarul mortilor crestea, aceste politici de izolare au fost abandonate. Au fost folosite practici vechi de medicina fara niciun succes. In septembrie epidemia ajunsese in cel mai inalt punct. Unii savanti afirma ca au existat intre 7-8000 de morti pe saptamana.
Bogatii Londrei au fugit repede din oras. Au ramas doar saracii sa se ingrijeasca singuri. De fapt, intregul guvern englez s-a mutat din Londra la Oxford. Comertul cu Londra a fost interzis, Scotia si-a inchis granitele. Clasa muncitoare din Londra a fost obligata sa nu paraseasca orasul. Multi si-au pierdut sursele de venit. Si mai multi au pierit ingrosand randurile. Epidemia a fost si mai mult alimentata.
Intre 75000 si 100000 de oameni au murit in aceasta perioada. Autoritatile au interzis toate evenimentele publice si au luat masuri pentru izolarea bolnavilor in locuintele lor. Pe usile caselor in care locuiau persoane contaminate era pictata o cruce rosie, iar noaptea treceau carute care colectau cadavrele. Victimele ciumei erau inhumate in gropi comune.
Holera:
Holera fusese o boala comuna in unele regiuni din India, insa in 1817 comerciantii care calatoreau pe raul Gange au raspandit-o pe tot continentul. Pana in 1930 holera a ajuns si in tarile Europei si in America, cauzand mai multe explozii de epidemie. Cea mai severa epidemie de holera a aparut in Iraq, unde peste 18 mii de oameni au fost ucisi intr-o perioada de 3 saptamani in anul 1921. Din pacate, izbucniri ale holerei mai apar si azi, iar cifrele arata aproximativ 3-5 milioane de cazuri anual, cu un raport de 120 de mii de morti.
Construirea sistemelor de canalizare moderne, accesul la apa potabila si imbunatatirea conditiilor de igiena publica au eradicat holera din tarile dezvoltate, insa aceasta bacterie ucigasa face si in prezent victime in tarile sarace.
Gripa Spaniola
Gripa spaniola este un tip de gripa care a aparut in timpul Primului Razboi Mondial, fiind, se pare, similara cu gripa aviara de astazi. S-a raspandit in multe tari odata cu intoarcerea soldatilor de pe front, afectand in principal tinerii si avand o rata de mortalitate ridicata. Virusul a facut intre 50 de milioane si 100 milioane de victime intre 1918 si 1919. Se crede ca a fost una dintre cele mai letale pandemii, dupa Moartea neagra, din istoria umanitatii. Multe dintre victime au fost persoane tinere si sanatoase, gripa spaniola fiind total diferita de celelalte pandemii care au afectat copii, batrani si persoane cu sanatatea deja slabita.
Rata mortalitatii pandemiei din 1918-1919 nu este cunoscuta cu precizie, dar se estimeaza ca aproximativ 20-50% din populatia de pe Terra din acel moment a suferit de aceasta boala, letalitatea fiind intre 2,5-5%, cu variatii de la o tara la alta. Gripa a putut ucide 25 milioane in primele 25 de saptamani; in comparatie, SIDA a ucis 25 de milioane in primii 25 de ani.
Nu existau medicamente si anti-virale la acel moment, asa ca majoritatea se protejau cu masti. Ca si acum, personalul medical a fost foarte afectat si multi au fost contaminati.
Publicitate