Medicul Gabriel vorbeste despre sistemul imunitar, intr-o postare publicata pe pagina sa de Facebook.
“Acesta este un scurt indreptar privind sistemul nostru imunitar: ce este el, cum functioneaza, ce inseamna o imunitate competenta, si daca exista sau nu adevar in expresia: ”esti cu imunitatea la pamant”.
Avertizez cititorul ca am sa explic in termeni foarte simpli, adaptati cetateanului Costica din comuna Belciugatele. Celor dornici sa aprofundeze imunitatea le doresc succes, calea de urmat este examen la facultatea de medicina, un pic de rabdare pana la modulul de imunologie, si nervi de otel in ce priveste pregatirea examenului. Mie unul mi-a placut, l-am luat cu brio, si-am slabit trei kilograme in proces.
Medic roman: “Scurt indreptar privind sistemul nostru imunitar”
Publicitate
Fiecare om are, de la nastere, o zestre imunitara. Cand spui ”imunitate” te referi la abilitatea organismului de-a se apara cu succes de dusmani, oricare ar fi ei. Un organism viu, care traieste in natura, n-are decat foarte putini prieteni. Are in schimb multe interactiuni cu oricare alte forme de viata, unele dintre care devin dusmanoase.
Apararea, ca si pe vremea lui Burebista, arata foarte asemanator cu un regat. Exista bariere naturale (munti, rauri ettetera), exista asezaminte fortificate, exista o armata, armata e dotata cu niscaiva arme, cineva se uita de pe metereze si ocazional striga ”sariti, vin turcii”, si cineva se agita repede sa dea adunarea si trimite razesii la lupta. Luptele se duc, se lasa cu varsare de sange, diferenta fiind ca in organismul uman nu se construiesc biserici si nu se fac parastase.
Medic roman: “Scurt indreptar privind sistemul nostru imunitar”
Altfel paralela functioneaza perfect. Avem bariere naturale: piele, unghii, cornee. Avem si organe fortificate: amigdale, ganglioni, reteaua limfatica si glimfatica, apendicele ala de ti l-au scos rezidentii in clasa a 4-a ca ai mancat seminte, dar si nas, muci, tuse, stranut ca mecanisme dinamice de-a face fata dusmanului.
Si apoi avem o capacitate incredibil de diversa, si groaznic de complicata, prin care la orice moment celulele noastre imune, ca veritabili ofiteri la frontiera, verifica fara sa oboseasca vreodata daca forma de viata cu care se intalnesc e ”prieten” sau ”dusman”. Chestia asta se intampla prin ”prezentarea” unui pasaport de catre fiecare celula, fiecare gagalice care se afla in noi, pe noi, sau care trece prin noi. Acest pasaport n-are poza faptasului. Dar are un cod, cam cum e CNP-ul, pe care trecatorul (sau locatarul) il prezinta celulei imune. Te-a validat ca esti kosher, bine, nu te-a recunoscut, esti mancat (de multe ori la propriu).
Aceasta zestre imunitara pe care o avem mostenita e imbogatita cu informatii de relatia pe care o are copilul in uter cu organismul mamei. E o super-mega-mare smecherie, de fapt, ca evolutia a permis adaptarea aceasta, si ”echiparea” bebelusului cu arme biologice incat in primele luni de viata sa reziste la infectii de tot felul, ba sa mai si capete cunoastere prin felul in care e hranit de mama cu propriu-i lapte. Un bebelus alaptat la san nu doar ca mananca. El si studiaza intens tratate lungi de imunologie pe care le ”inghite” ca pe apa.
Dupa care, de-a lungul vietii, ne intalnim cu tot felul de bazdaganii unele mai groaznice decat altele. Pe unele le dovedim, altele ar putea sa ne dovedeasca. Unele sunt ”memorate” de sistemul nostru imunitar, dupa un razboi, pentru restul vietii, altele sunt mai dibace si vor fi tinute minte doar o perioada.
Medic roman: “Scurt indreptar privind sistemul nostru imunitar”
Sunt multe feluri in care poti clasifica imunitatea. Hai sa-i zicem ca e innascuta, sau dobandita (pentru generatia noua: XP, puncte, mana, level up). Hai sa zicem, mai mult, ca ea poate fi activa (si-o face omul cu mana lui, ori prin contact cu boala ori printr-o strategie de imunizare) sau pasiva (ii da mama carte, sau domnul doctor face transfer de anticorpi, plasma, chestii). Si hai sa mai zicem ca ea este celulara (armata, tarabostes, fratii Jderi etc) sau umorala (arcuri, sageti, pocnitori si prastii).
Pana in zilele noastre probabil ca cea mai de senzatie treaba la sistemul nostru imunitar e ca celulele luptatoare sunt clone.
Cand am aflat chestia asta am ramas cu gura cascata zile la rand. George Lucas a fost mic copil. Pistol cu apa. Realitatea este ca noi avem, in organism, veritabile linii de asamblare pentru storm-trooperi (nea Costica din Belciugatele sigur stie de Razboiul Stelelor, ca doar se uita si el pe seriale), unii dintre care sunt capabili sa faca prapad.
Unii dintre ei, de altfel, sunt responsabili de productia ulterioara de anticorpi, care anticorpi reprezinta munitia pe care noi o avem si pe timp de razboi (in faze acute ale infectiei) dar si pe timp de pace (l-a prins la granita, jap-rap trei buzdugane si l-a rapus inainte sa faca pui prin corp).
Exista o industrie colcainda de imunostimulatoare, imuno-boostere, imuno-farmece si mai ce stiu eu ce, majoritatea fiind puterea plantelor, bobita-muntelui si ciubotica-fermecata-a-cucului. Pe cat de mult consuma indivijii astfel de ”suplimente”, pe atat de goala de dovezi si continut este de fapt aceasta piata. Prin definitie, si fara catina si echinaceea, sistemul nostru imun este tipla, brici, competent si pus pe harta si fara darurile padurii. Doar ca nu e perfect. Si nu se descurca foarte bine tot timpul.
Imunitatea asta ”de prima linie” se bazeaza pe celule. Celula vede inamicul, actele la control, ala se pierde transpira si balbaie dupa care macrofagul face o gura mare si-l mananca. Sau vine limfocitul killer, il gadila un pic la membrana, zbarnaie un senzor chimic si-l impusca instantaneu cu radicali liberi de oxigen sau baga sulite, perforine in sarmanul patogen, si-l face chisalita.
Imunitatea celulara o gasesti la locul faptei. Te-ai zgariat, te-ai intepat, te-ai tavalit prin cactusi, faci puroi. Puroiul ala, privit la microscop, e un camp de lupta. Nu tot timpul celulele noastre imune izbandesc. Unii patogeni sunt atat de bine echipati, au blindaje, au abilitati de aparare (inclusiv unii invadeaza celulele imune si le folosesc drept gazda). Altii sunt ninja, folosesc camuflaje, prezinta pasapoarte corecte axei imune la intrare ca dupa aia sa faca prapad in organele lor tinta. Daca oamenii de rand ar sti cate se intampla zilnic in corpul lor s-ar misca suav, cu gratie, sa nu cumva sa deranjeze forfote.
Imunitatea umorala e pe baza de armament. Armament inseamna anticorpi. Anticorpii sunt arme, bice si elice (n-am gasit alta rima) croite pe masura si proprietatile invadatorului. Sa fabrici anticorpi cere timp, scoala, si ”competenta” fabricii. Este de altfel motivul pentru care de unele boli te vindeci mai greu, de altele incomplet, sau de altele niciodata. Caci numarul, performanta si stabilitatea barierei de anticorpi variaza in legatura cu multe alte bucle, verigi si variabile (printre care si varsta, daca esti sanatos la splina, la ficat, la mat, daca ai nervi sanatosi si flora intestinala suficienta, daca circula sangele cumsecade si n-ai vase infundate, plamani ponositi si inima beteaga, glande zdravene si lista continua).
In cele din urma, imunitatea se intersecteaza vrand-nevrand cu sanatatea intregului ansamblu al organismului. Uneori armata imuna o ia prin cucuruz si ataca celulele corpului de parca ar fi dusmani (cum se intampla in boli auto-imune), sau e vlaguita din diverse motive (numim asta imuno-depresie, dar n-o tratam cu anti-depresive). Vlaguinta imunitatii poate fi si ea celulara (n-ai celule, maica, se cheama citopenie, sau penurie de celule) sau umorala (titru mic de anticorpi, dupa buget), sau poate fi intr-un al treilea spatiu, acela al inflamatiei, lucru care ar merita un text in sine dar mi-e ca nu-l mai termin pe acesta.
Ce este acela un vaccin, inafara de faptul ca numele vine de la vaca? Un vaccin este un teren de antrenament pentru sistemul nostru imun, caruia i se prezinta, spre studiu si aprofundare, informatii despre dusman. Ori i se arata dusmanul viu, dar batut bine si dezarmat (cazul vaccinurilor cu virus viu atenuat), ori i se arata date despre dusman (fragmente de virus, sau proteine din membrana lui, sau receptori = uniforma, epoleti, cu ce prastie trage el), ori – cum se intampla in cazul imunitatii nespecifice secundare unor vaccinuri – pe cale de similaritate sau elan proletar al imunitatii, soldatii armatei noastre sunt dastepti foc si se prind singuri (vezi limfocitele killer si natural-killer).
Vaccinarea este o forma activa de imunizare fara sa fie nevoie sa faci boala. Adica in loc sa te lupti cu turcii la Podul Inalt se ia una bucata turc fragezit, se baga in cetatea Neamtului, si-apoi rand pe rand trec soldatii lui Stefan cel Mare si studiaza, incat mai tarziu sa nu fie ca in bancul cu ”cata frunza, cata iarba”.
Se vorbeste mult, si prost, despre ”sisteme imunitare la pamant”. Da, se prea poate ca in infectii prelungite, sau cand omul e ranga de bolnav, sau daca are probleme variate si la ficat, si la rinichi, si la alte organe, sa aiba penurie de leucocite, sau limfocite, lucru care nu suna bine pentru doctor cand o constata. Pe de alta parte daca numaratoarea iese buna, si daca esti vaccinat, sunt sanse minunate ca scoala de vara a lui Stefan sa fie insotita de succes.
Succes nu e musai ca inseamna victorie totala impotriva virusului. Victorie inseamna si ca lupta va fi mai usor de dus, si castigi resursa pretioasa in razboi. Daca iei gripa, spre exemplu, vaccinul ori te apara de boala, ori te apara de forma grava de boala. Poate ca turcii vor fi echipati altfel anul asta, dar tot turci sunt, hai sa ne intelegem. Si daca esti vaccinat dai timp ”fabricilor de armament” din corpul tau sa fabrice anticorpi utili, in timp ce tragi cu ce-ai primit prin imunizare in inamic. Nu e groaznic, nu e de colo.
Transfuzia cu plasma convalescenta in Covid, alt exemplu. Acolo imaginea e simpla, parasutezi lazi cu mitraliere pe campul de lupta. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. E o strategie primitiva, dar eficienta.
Imuno-modulatoarele, alt exemplu. Acolo ai molecule care actioneaza ca niste veritabili comandanti de osti si ”ordoneaza” campul de lupta incat sa fie mai eficace, si sa nu se calce in picioare brigazile albe (scuze pentru posibila remarca rasial incarcata).
Deci, bai Costica. Daca ai inteles, bine. Daca n-ai inteles si te-ai mai si plictisit de acest cearsaf, ei bine afla ca ce-am scris eu aici e biologie de clasa a V-a. Imunologia e ca programarea, e in cod, e grea bai Costica. Sa te bagi tu in discutie ca ti-a zis tie baba ca daca dai cu miere creste imunitatea e simpatic, dar inutil. Sa invarti diverse expresii savante, al caror sens nu-l pricepi, daramite sa-l intelegi, e periculos, se mai iau naiba si altii dupa tine.
Ce-ai nevoie sa retii tu e ca e de bine. Si sa te vaccinezi. E ca si mersul la scoala Costica. Nu te pune nimeni, nu se supara nimeni daca ramai analfabet. Doar ca imunitatea e ca stiinta de carte. Ai carte, ai parte. N-ai carte, n-ai si gata.”
Publicitate