Polidinul a depasit etapa de laborator si pe langa metoda clasica, injectabila, il vom gasi si sub forma unor capsule gelatinoase de tip ursulet si a unor spray-uri nazale,noteaza Mediafax.
Reprezentantii Institutului National de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militara Cantacuzino anunta ca reluarea productiei de Polidin, unul dintre cele mai cunoscute medicamente de conceptie romaneasca, a depasit etapa de laborator.
Scopul este ca produsul sa ajunga pe piata de suplimente alimentare. Ca urmare, Polidinul va fi fabricat si comercializat sub forme mai atractive pentru diferitele categorii de populatie.
Capsule, spray nazal si injectabil
„In acest scop, s-a dezvoltat si modernizat procesul de fermentatie bacteriana prin trecerea de la o tehnologie conventionala (placi Roux) la o tehnologie moderna, controlabila (bioreactoare specializate). Forma de administrare a Polidinului este dezvoltata pentru a obtine capsule gelatinoase orodispersabile de tip ursulet (POLIDIN –O) si spray nazal (POLIDIN-N). Prin schimbarea formei de administrare a Polidinului se doreste ca produsul sa devina mai atractiv pentru un segment cat mai larg de populatie (copii, adulti, varstnici)”, au anuntat reprezentantii institutului.
Specialistii mai anunta ca vor continua testele clinice astfel incat Polidinul sa fie repus pe piata si sub forma de medicament cu administrare injectabila. Toate activitatile se desfasoara in Centrul Cercetare-Dezvoltare Tehnologica din institut in cadrul unui proiect al Ministerului Apararii Nationale.
Polidin, un produs 100% romanesc
Polidinul a aparut ca un concept romanesc de inlocuire a Omnadinului care era utilizat in perioada interbelica.
”In 1966 a inceput productia de Polidin. Dupa sase ani de munca s-a reusit obtinerea acestui preparat pe care l-am numit Polidin. Nu mai stiu de unde ne-am inspirat in alegerea acestui nume.
Am folosit pentru acest preparat numai ingrediente romanesti. Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de
la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franta ca sa-i aducem in Romania. Pe langa microbii indigeni, in compozitia produsului intrau bila de bou, fenol, apa distilata si clorura de sodiu, dar putem spune ca si fiola constituia tot un ingredient. Aceasta cercetare a fost de durata, uneori istovitoare. Am obtinut preparatul prin 1962-1963 si apoi am inceput munca de cercetare pe animale de laborator: soarece alb, cobai, iepuri. Dupa ce am terminat testele pe animale, l-am testat pe noi. Ne-am injectat sase zile la rand cate 2 ml de Polidin si toate reactiile au fost bune. Si asa am primit dreptul de a-l produce,” a spus medicul Sylvia Hoisie (94 de ani) care a facut parte din echipa care a inventat Polidinul.