Frica constanta de boala este stresanta, chiar si pentru cei care trebuie sa asculte iar si iar grijile ipohondristilor.
Atunci cand frica de boala devine patologica nu poate fi determinata in general. Un factor important este nivelul de suferinta, inclusiv in randul partenerilor, rudelor sau prietenilor celor afectati. Daca trebuie sa te ocupi mereu de grijile celuilalt, calmeaza-te, totusi nu poti schimba nimic in legatura cu fricile, acest lucru duce la frustrare la un moment dat.
Care este cel mai bun mod de a face fata cu cineva care are ipohondrie?
Care este cea mai buna strategie pentru confruntarea rudelor hipocondriace: compasiune sau dificultati, discutarea temerilor de boala sau declararea constienta a subiectului ca fiind tabu?
Publicitate
Frica de boala poate restrictiona sever viata de zi cu zi si calitatea vietii celor afectati precum si a rudelor lor. Intr-o relatie poate fi o povara enorma daca cealalta persoana are nevoie constant de reasigurare si astfel nu mai poate prelua sarcini importante. Este foarte important intr-o relatie sa se inteleaga ca partenerul nu poate fi terapeut.
Ca si ruda, bineinteles ca puteti sprijini persoanele cu tulburari de anxietate, dar nu puteti inlocui niciodata ajutorul profesional. Mesajul ar trebui sa fie ceva de genul:
“sunt acolo pentru tine, dar nu sunt medicul tau” .
Aceasta inseamna ca dumneavoastra, ca si ruda, nu trebuie sa va dati cu parerea si nu trebuie sa dati diagnostic laice. Puteti lua in serios persoana in cauza fara a intra in temeri. Fii gata insa sa vorbesti daca pacientul anxios simte nevoia sa vorbeasca, dar nu pune presiune asupra lor niciodata.
Daca sunteti ingrijorat, de exemplu, pentru ca o persoana draga pare a fi din ce in ce mai anxioasa/ fricoasa, crede adesea ca este bolnav, si nu concepe ca nu este bolnav- intreaba-l dar nu-l judeca. Foloseste termini precum acestia: „Am observat ca nu te descurci atat de bine in ultima vreme, ce se intampla?”- in loc de – „Ce se intampla din nou acum?”.
Ca si partener sau ruda poti de ajutor in contextul in care il insotesti la medic. Impreuna puteti explica descoperirile si, in calitate de ascultator neutru, puteti clasifica si aminti mai bine informatiile. In plus, in calitate de strain, puteti sfatui psihoterapia daca obordati subiectul, ceva de genul: „Aceasta frica constanta pare foarte stresanta, poate ar ajuta sa discutati cu un expert despre asta”.
Totusi persoana in cauza trebuie sa faca pasul efectiv de a contacta el insusi psihoterapeutul, deoarece aceasta este singura modalitate de a fi sigur ca exista cu adevarat o motivatie suficienta pentru terapie. Este conditia prealabila pentru succes.
Medicii, in special medicii generalisti, trebuie sa se ocupe in mod logic de persoanele cu frici de boala in mod regulat. In acelasi timp, este important sa nu fieignorate simptomele, durerile pana nu se constata ca nu exista nicio afectiune fizica/ organica. Este mult mai bine daca medicii subliniaza atunci o posibila cauza psihosomatica, deoarece psihicul poate (de fapt) declansa multe simptome fizice.