Dragobetele reprezinta o sarbatoare populara, celebrata de romani pe 24 februarie.
Reprezentari
Ion Ghinoiu, in „Obiceiuri populare de peste an – Dictionar” (1997), asociaza numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populara romaneasca: „zeu tanar al Panteonului autohton cu data fixa de celebrare in acelasi sat, dar variabila de la zona la zona (…), patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca”.
Autorul ofera detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica”. Dictionarul mentioneaza (in plan secund) ca Dragobete este si o „sarbatoare dedicata zeului dragostei cu acelasi nume”. Romulus Vulcanescu in „Mitologia romana” (din 1985) il descrie ca o „faptura mitica”, fiind „tanar, voinic, frumos si bun”.[3] Simeon Florea Marian, in „Sarbatorile la romani” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris ca „in mai multe comune din Muntenia” si mai ales in Oltenia, sarbatoarea crestina „Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul” (din 23 februarie) „se numeste Dragobete”.
El a afirmat ca dupa credinta poporului, aceasta este ziua in care toate pasarile si animalele se imperecheaza.[4] „Dragobetele in aceste parti este o zi frumoasa de sarbatoare”; „baietii si fetele au deci credinta nestramutata ca in aceasta zi trebuie ca si ei sa glumeasca, sa faca Dragobetele, dupa cum zic ei, ca sa fie indragostiti in tot timpul anului”. Este mentionata o legenda din comuna Albeni, potrivit careia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”.
Publicitate
Autorul l-a descris ca fiind „o fiinta, parte omeneasca si parte ingereasca, un june frumos si nemuritor, care umbla in lume ca si Santoaderii si Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauza ca lumea s-a spurcat cu sudalme si faradelegi”. A fost prezentat in aceeasi lucrare si ca zeul dragostei si al bunei dispozitii, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de casatorii. El este protectorul si aducatorul iubirii in casa si in suflet”.
Dragobetele mai poate fi intalnit si sub denumirea de „Dragomir”, cunoscut ca un cioban care o insoteste pe Baba Dochia in calatoriile prin munti, dar reprezinta de asemenea si o figura pozitiva, simbol al primaverii, iar de ziua lui se sarbatorea innoirea firii si se pregatea de primavara. O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Navalnic, in folclor fiind raspandita ideea ca Maica Domnului l-a transformat in aceasta pe Dragobete deoarece el a incercat din nesabuinta sa-i incurce cararile.
Superstitii si credinte populare de Dragobete
In vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.
In aceasta zi, fetele trebuie sa se intalneasca cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul intregului an… Totodata, in sate se credea ca fetele care ating un barbat dintr-un sat invecinat vor fi dragastoase tot timpul anului.
In anumite sate uitate ale Romaniei, din pamant se scot radacini de spanz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.
Este obligatoriu ca in aceasta zi barbatii sa se afle in relatii cordiale cu persoanele de sex feminin. Barbatii nu au voie sa necajeasca femeile si nici sa se angajeze in galcevi caci astfel ii astepta o primavara cu ghinion si un an deloc prielnic. Atat baietii, cat si fetele au datoria de a se veseli in aceasta zi pentru a avea parte de iubire intreg anul.
Daca vor ca iubirea sa ramana vie de-a lungul intregului an, tinerii care formeaza un cuplu trebuie sa se sarute in aceasta zi.
Lucrarile campului, tesutul, cusutul, treburile grele ale gospodariei nu sunt permise in aceasta zi. In schimb, curatenia este permisa, fiind considerata aducatoare de spor si prospetime.
Nu ai voie sa plangi de Dragobete
Nu ai voie sa plangi in ziua de Dragobete. Se spune ca lacrimile care curg in aceasta zi sunt aducatoare de necazuri si suparari in lunile care vor urma.
Fetele tinere isi pun busuioc sub perna
In unele zone ale tarii, ajunul Dragobetelor este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobetele le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.
Publicitate