Exista oare o explicatie pentru acest fenomen? Sau suntem programati sa facem aceste alegeri? Raspunsul este simplu: Alegerile noastre nu mai sunt atat de misterioase si in afara controlului nostru dupa ce intelegem ce reprezinta teoria atasamentului si impactul pe care il are atasamentul asupra noastra.
Exista doua sfere ale atasamentului. Una studiaza stilurile de atasament dintre copii si adulti, iar cealalta studiaza stilurile de atasament ale partenerilor din relatiile romantice. Acestea ne ajuta sa intelegem stilul de atasament dezvoltat in copilarie si stilul care functioneaza in relatiile noastre amoroase din prezent.
Stilurile de atasament formate in copilarie
Exista patru tipuri de atasament din copilarie: securizant, evitant, anxios si dezorganizat. Pe masura ce cititi mai departe, ganditi-va la copilaria dvs. si la stilurile de atasament pe care le-ati dezvoltat.
Publicitate
Un copil dezvolta un stil de atasament securizant atunci cand are un parinte sau este in tutela unui adult care este sensibil si receptiv in cadrul interactiunilor cu copilul. Acest adult este disponibil pentru copil, facandu-l astfel sa se simta vazut, auzit si in siguranta. De asemenea, adultul reprezinta o prezenta constanta si puternica in viata copilului, sustinandu-i independenta, dar manifestand si un interes grijuliu. Copilul cu stil de atasament securizant este bine adaptat si dezvolta mai putine defensive psihologice, fiind confortabil cu sine insusi si simtindu-se in largul lui in relatiile cu ceilalti.
Un copil dezvolta un stil de atasament evitant atunci cand are un parinte sau este in tutela unui adult care este indisponibil sau distant emotional. Acest adult este preocupat cu propria viata, ignorand copilul si fiind insensibil la nevoile copilului. De asemenea, adultul descurajeaza copilul sa planga, iar acesta devine aparent independent de la o varsta frageda, un “mic adult” care nu are nevoie de nimic de la nimeni, in special de la parinte. Copilul cu stil de atasament evitant dezvolta apararea de a fi autosuficient si de nu dori mult de la ceilalti. Este un copil autonom, retras si are putine interactiuni cu alte persoane.
Un copil dezvolta un stil de atasament anxios atunci cand are un parinte sau este in tutela unui adult al carui comportament este inconsistent sau contradictoriu. Cateodata adultul este receptiv si atent, iar in alte dati poate fi intruziv sau in alte cazuri, distant. Copilul este confuz si nesigur, nestiind la ce sa se astepte de la adult. Copilul cu stil de atasament anxios este de obicei dependent emotional de adult, cu un comportament disperat fata de adult, tinzand sa fie neincrezator si nesigur. De asemenea, copilul este agitat, nu se poate calma sau nu se poate simti in largul lui.
Un copil dezvolta un stil de atasament dezorganizat atunci cand are un parinte sau este in tutela unui adult care este abuziv emotional sau fizic fata de copil. In acest caz, copilul are ca raspuns la comportamentul infricosator al adultului detasarea fiziologica fata de experienta. Intr-un fel, copilul iese din propriul corp, fapt ce conduce catre a avea putine amintiri sau chiar deloc in ceea ce priveste evenimentul. Copilul cu stil de atasament dezorganizat este prins la mijloc intre a vrea prezenta adultului si a se teme de acesta, deoarece agresorul si sursa de confort sunt una si aceeasi persoana. Solutia defensiva pe care o adopta copilul pentru a scapa de aceasta dilema este cea de a fi deconectat emotional.
In partea a doua a acestui articol va vom prezenta stilurile de atasament ale adultilor.
Publicitate