Iertarea este adesea definita ca fiind un proces intern individual si voluntar de a renunta la sentimente si resentimente, amaraciune, furie si nevoia de razbunare fata de cineva despre care credem ca ne-a gresit, proces care se poate referi inclusiv la noi insine.. Cercetarile sugereaza ca oamenii care iarta mai usor sunt mai fericiti si mai sanatosi decat cei care tin ranchiuna. In plus, s-a demonstrat ca procesul de iertare reduce reactia la stres, sporeste optimismul si faciliteaza reconcilierea cu cei care ne-au gresit.
Definitiile iertarii variaza, dar majoritatea includ doua elemente cheie:
1. renuntarea intentionata la emotii negative, cum ar fi furia si ostilitatea.
2. educarea intentionata a emotiilor pozitive, precum compasiunea si bunavointa.
Publicitate
Iertarea nu este acelasi lucru cu scuzarea sau trecerea cu vederea a unei nedreptati si nici nu ar trebui sa implice repetarea situatiei in care persoana poate fi afectata iar. Dar deseori situatiile se repeta, astfel apare intrebarea: „De ce iertarea nu reuseste sa reduca comportamentele problematice?”.
Oamenii sunt mai putin predispusi sa se angajeze in comportamente negative daca aceste comportamente au consecinte. Prin reducerea consecintelor, cum ar fi critica si izolarea, iertarea poate elimina o sursa importanta de motivatie pentru schimbare a celor care gresesc. In sprijinul acestei teorii, un studiu al partenerilor romantici a constatat ca expresiile directe de furie si critica erau asociate cu cresterea disponibilitatii partenerilor de a face schimbari pozitive.
Iertarea poate avea o latura intunecata si atunci cand vine vorba de corectarea inegalitatii sociale. Unele cercetari sugereaza ca incurajarea membrilor din grupurile defavorizate sa ierte grupurile care i-au discriminat si care le-au facut rau poate reduce motivatia lor de a aborda inegalitatea sociala. Iertarea poate reprima dorintele de razbunare si de pedepsire, dar in acelasi timp poate reduce sentimentele de furie si frustrare care pot fi canalizate in mod constructiv catre schimbarea sociala.
Probabilitatea ca iertarea sa incurajeze sau sa impiedice schimbarea pozitiva, fie ca vorbim relatii intime, fie ca vorbim de aspecte sociale, depinde de o serie de factori, respectiv: gravitatea situatiei, de cate ori a fost repetata si de eforturile partii vinovate de a se schimba in bine. Daca o situatie este grava, repetata sau prelungita, iar persoana vinovata nu isi asuma responsabilitatea sau nu incearca sa isi corecteze comportamentul, procesul de iertare are mai putine sanse sa produca schimbari pozitive, avand astfel sanse mai mari de a pune persoana afectata intr-o pozitie dificila, uneori chiar periculoasa.
Pentru multe persoane, iertarea poate aduce o stare de calm si pace, dar pentru altii este posibil sa nu fie cea mai buna solutie. Modalitati alternative care nu necesita iertare includ: autocompasiunea (recunoasterea nedreptatii pe care persoana respectiva a suferit-o si oferirea de bunatate vizavi de propria persoana), sanatatea mintala (persoana afectata isi da voie sa se simta ranita si nervoasa, acceptand aceste sentimente) si conectarea si oferirea de sprijin altor personane care se afla in situatii similare. Uneori sa-ti dai voie sa nu ierti – fara a avea sentimente de esec moral – poate fi la fel de eliberator ca alegerea de a ierta.
Publicitate