Medicul roman, Gabriel Diaconu, a postat un mesaj emotionant pe pagina sa de Facebook.
“Ne vom trezi, intr-o zi, si tot intunericul in care ne-am scufundat va ramane risipit la coltul ochilor.
O zi cand n-au sa mai doara vestile. Cand n-au sa mai stea adunate sprancenele. O zi de zambet. O zi de drag. O zi degeaba, dintre toate celelalte zile similare ei, de care astazi doar iti mai aduci, instantaneu, aminte…
O zi in care miroase a iarba proaspat plouata, sau reavana, cu arome de lemn in foc, aproape de bruma dar inca dulcie, oracolul toamnei eterne, 
Publicitate
Atata de zi cat sa cauti sa pui ceva moale si calduros pe tine, o zi sa-ti doresti un leagan, o filigorie, o zi care sa dea sens tuturor dealurilor de pe lumea asta, tuturor hornurilor, o zi sa ridice ceata, ziua cand vezi de departe, mai departe,
Zi a iluziei la Orizont.
In care sa iti rada copiii, sa-ti tihneasca aroma, sa te cheme cararea. Ce frumoasa are sa fie, sunt sigur candva, acea zi. Pentru ca de acolo se numara din nou ceea ce strangem, nu doar ce ne-am dori sa uitam, sa lasam in urma. O zi care sa-ti deschida pivnita timpului, in care sa spui, cand sa intrebi, ce-ai vrea sa facem la anul pe vremea asta? Pentru ca la anul exista, si-n astfel de zi, altfel ca azi, e nemaipomenit sa visezi.
E nemaipomenit sa traiesti, si apoi sa tii minte, asfintit dupa asfintit, cat mai tarziu, mult, mult mai tarziu, cand te asterni spre somn, sa-ti spui: dar ce zi a fost acea zi, si de-ar fi fost singura n-are sa imi para rau, n-am sa plang, si nu am sa fiu furios. Pentru ca o astfel de experienta nu cere sa fie masurata in dimensiuni, are ceva absolut si definitiv in ea. Face viata sa merite traita, face terapiile sa aiba succes, face copiii sa fie doriti si batranii sa rada in morminte.
Ne vom trezi, intr-o zi. Putine lucruri sunt previzibile pe lumea asta, dar ca ne vom trezi e cert.”, a scris medicul pe reteau de socilizare.
Publicitate