Presedintele Romaniei, Klaus Iohannis, a promulgat legea care a modificat si completat Legea 77/2016 – Legea Darii in plata cu putin timp in urma. Aceasta lege se refera la darea imobilelor in scopul stingerii obligatiilor de plata deschise prin credite. Iata cine va fi afectat de aceasta modificare a legii:
Modificarile aduse legii nr.77/2016 afecteaza institutiile financiare nebancare (IFN-uri) si cesionarii creantelor detinute asupra consumatorilor, dar si pe cei care nu isi pot plati creditele la banci. Totodata aceasta modificare este definita in 2 moduri:
1.„Pe durata executarii contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil in vederea cumpararii monedei creditului, inregistreaza la data transmiterii notificarii de dare in plata o crestere de peste 52,6% fata de data incheierii contractului de credit. In vederea calcularii procentului de 52,6% se va avea in vedere cursul publicat de Banca Nationala a Romaniei la data transmiterii notificarii de plata si cursul de schimb publicat de Banca Nationala a Romaniei la data incheierii contractului de credit;
2. Pe durata executarii contractului de credit, obligatia de plata lunara inregistreaza o crestere de peste 50% ca urmare a majorarii ratei de dobanda variabila.(1^2) In scopul aplicarii prevederilor prezentei legi este necesara mentinerea pragurilor valorice prevazute la alin. (1^1) lit. a) si b) in ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificarii de dare in plata.(1^3) Prezumtiile prevazute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formuleaza contestatie, conform art. 7, are obligatia de a dovedi omisiunea indeplinirii conditiilor de admisibilitate a notificarii de dare in plata, prevazute la alin. (1) lit. a)-d)“.
Noua modificare a Legii Darii in plata face ca impreviziunea sa fie in favoarea consumatorului. Astfel continuarea si echilibrarea contractului de credit sunt prioritare. In cazul imposibilitatii vadite a continuarii sale, contractul va inceta.
Creditorul poate sa ia locuinta debitorului, persoanei fizice, in conditiile in care sa:
„aiba o obligatie fata de creditorul sau (institutie de credit, institutiie financiara nebancara sau cesionar); valoarea sumei imprumutate, la momentul acordarii, sa nu depaseasca echivalentul in lei al sumei de 250.000 euro; creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel putin un imobil avand destinatia de locuinta; consumatorul sa nu fi fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul pentru care se solicita aplicarea masurii“.
Publicitate
Comentariile sunt închise.