Sanatoriul Balnear si de Recuperare Techirghiol este, temporar, casa pentru romanii repatriati din zonele rosii din Europa. Dr. Iulia Belc, medic primar sef de sectie Spital Recuperare Medicala Neuropsihomotorie – Copii, a decis sa vorbeasca public despre lupta cu virusul nevazut care a creat atata panica si in randul constantenilor. Medicul povesteste ca teama a existat deopotriva si in randul personalului medical si auxiliar din sistemul de sanatate.
„La inceput am privit cu teama decizia de a fi gazda pentru carantinatii veniti din toate colturile Europei, goniti de ucigasul virus spre casa. Auzisem nenumarate povesti despre ei. Dar stiam ca puteau fi si ai mei printre acestia. Sau eu. Sau copilul meu. Cand am imbracat prima data echipamentul de protectie nu am simtit teama, ci m-am gandit ca viata mi-a oferit o alta provocare, a nu stiu cata! Paream din alta lume, pentru o alta lume.
Ma simteam cuprinsa de o neliniste, dar si o frenezie cum nu mai avusesem in toata meseria mea. Si doar facusem practica in toti anii de studentie in toate sectiile, ne intersectasem, nu o data, cu moartea prin saloane si laboratoare. Acum era insa altceva. Am privit la colegele mele. Le simteam la fel de emotionate. Apoi am inceput sa prindem curaj. Sa ne sustinem privirile.
Sa ne luam locul stabil in scenariul atat de bine comandat si coordonat de managerul nostru. De fapt, ea, Roxana Almasan(n.r. manager Sanatoriul de la Techirghiol ), ne insuflase increderea ca va fi bine. Ea se ocupase sa avem intregul necesar de echipamente de protectie, sa facem toate operatiile de izolare ca la carte, dupa planul prestabilit.
Publicitate
Niciun detaliu nu a fost omis pentru ca toata lumea sa se simta in siguranta. Si a sosit momentul primului contact. Tot ceea ce vedeam era departe de temerile noastre. Erau oameni speriati, obositi, inghetati, pe care tot acest tavalug i-a gasit in facultati, spitale, locuri de munca ce s-au volatilizat. M-a cuprins un sentiment de mila si de rusine fata de tot ce gandisem inainte.
Carantinatii au intrat in camere. Sunt altfel de pacienti. Stim despre fiecare ceea ce s-a notat in fisele de observatie. De la numarul de telefon, locul de unde venise, pana la bolile copilariei si preferintele culinare.
Pe grup, fiecare din noi raporteaza situatia de fapt din fiecare camera. Dimineata, la pranz si seara. Responsabilitatea este mare, stim ca oamenii aceia veniti de la drum lung, plini de nelinisti si griji gasesc in noi singurul reazem, singura flacara de speranta. O responsabilitate imensa.
Acum pot spune ca am reusit sa cladim o noua structura organizatorica, alte circuite, proceduri si protocoale printr-o buna, consecventa si profesionala coordonare si respectarea intocmai a cerintelor de protectie, disciplina si solidaritate.
Am invins intai de toate teama. Si ne-am verificat capacitatea de a rezista la situatii exceptionale, facandu-ne datoria de medici-oameni”, povesteste medicul.
Lupta cu virusul ucigas continua si stim ca suntem doar la un inceput de drum. Primele persoane carantinate incep sa plece spre casele lor, fericiti ca nu au fost contaminati, altii noi sosesc pentru a petrece 14 zile in conditii de maxima siguranta, isi continua marturisirea Iulia Belc.
“Era foarte frig in noaptea in care repatriatii au ajuns la noi”
Contactata telefonic de reporterii ZIUA de Constanta, dr. Belc a rememorat noaptea in care sute de repatriati din Italia au ajuns la portile Sanatoriului de la Techirghiol: “Era foarte frig in noaptea in care repatriatii au ajuns la noi. Au fost coborati din autocare si au ramas la poarta. In Sanatoriu accesul acestora se facea in grup de patru persoane.
Erau oameni disperati, infrigurati, femei si copii care suferise interventii chirurgicale si care fusesera externati din spitalele din Italia ca sa faca loc pacientilor cu Covid-19, persoane care ramasesera fara locuri de munca, studenti care fusesera trimisi acasa.
Cel mai mic “pacient al nostru, un copilas de cinci luni cu probleme de sanatate, un altul de un an si 8 luni, la fel cu doua interventii chirurgicale. Parinti speriati de starea copiilor si in al doilea rand de situatia in care se aflau acum. Am tinut legatura telefonic cu acesti parinti, intre timp au ajuns in localitatile de domiciliu. Dincolo de frica de necunoscut, m-a impresionat povestea acestor oameni”.
Citeste mai multe pe ziuaconstanta.ro.
Publicitate