Press "Enter" to skip to content

Cea urata si cu coasa a ”așteptat-o” trei ani. Cum s-a luptat Edith Gonzalez cu cancerul: PRIMUL SIMPTOM

”Domnule doctor, simt o durere!…”, iar mediciii au început să plângă! Edith Gonzales a murit în dimineața zilei de 13 iunie, după o luptă de trei ani cu cancerul ovarian. A fost diagnosticată în 2016, anul în care a decis să-și întrerupă proiectele artistice pentru a se dedica unei ”piese cu act infinit”, așa cum avea să descrie lupta cu boala nemiloasă. Detalii din timpul operației suferite și diagnosticul care i-a făcut pe medici să plângă!

În 2017, Edith Gonzalez a dat un amplu interviu pentru publicația Quien, în care a povestit bătălia pe care a dus-o cu cancerul, de la început până la final. Totul a început de la o durere puternică de spate, care avea să-i schibe definitiv viața.

Era al doilea trimestru din anul 2016. Actrița se pregătea de un turneu de promovare pentru ultima telenovelă la care lucrase. O durere puternică de spate care putea imobiliza pe oricine ai puțin pe ea, care era obișnuită zile extenuante, de dimineața până seara, timp de cinci ani. În timpul unei plimbări, cu fiica sa, Constanza, o mișcare bruscă i-a produs dureri în tot corpul.

”Domnule doctor, simt o durere!…”

„Am decis să consult un medic, un renumit gastroentolog mexican. <Auziți. domnule doctor, simt o durere insuportabilă>. M-a văzut în cabinet, iar eu i-am primit chipul. Mi-a spus: ”Ești foarte slabă!”. <Da, domnule doctor, vin din Miami, munca unui actor în televiziune este 12 ore pe zi și mereu sunt probleme cu catering-ul”.

Nu înțelegeam că eram foarte slabă și m-am gândit că exagerează>, a povestit actrița, în amplul interviu. ”Cum dansez, îmi dau lacrimile”. Luam pastile anti-durere, analgezice, dar când nici acestea nu și-au mai făcut efectul m-am gândit: nu pot să fiu bolnavă!”. Actorii nu au voie să îmbolnăvească, dar când durerea nu mai puta fi stăpânită cu nimic, nu am mai putut merge la cursurile de dans. După ce medicul mi-a ascultat simptomele, mi-a dat un set de analize, apoi m-am dus din nou Miami ca să-mi continuu treaba. M-am întors, iar rezulatul a fost: markeri tumorali pozitivi. Chirurgie de urgență”.

”Mi-au spus: uter, apendice, ovare, histerectomie totală. Zece ganglioni. Omentum. ”Ce este omentum, am sărit eu”. Nu-ți face griji, e preventiv. Am respirat adânc. Am întrebat persoanele din salon. Nimeni nu știa ce e omentumul menționat. Apoi, a venit vărul meu, Eduardo. L-am întrebat: ”Lalo, ce este omentum?”. El mi-a răspuns: ”Este țesutul gras pe care-l avem între piele și organe și poate folosi la multe, inclusiv celule stem. Este periculos dacă celulele canceroase ajung acolo. Apoi, am sărit ca arsă: ”nu vreau să-mi scoată omentum-ul”, a povestit actrița pentru publicația Quien, într-o notă tragicomică.

Nu știa mai nimic, dar avea o certitudine: era cancer și era o urgență. Să-i spună fiicei sale, Constanza Creel, pe atunci la vârsta de 11 ani, era cea mai mare provocare. ”I-am spus înainte de a o trimite în vacanță cu tatăl ei că urma să trec printr-o operație. Am intrat în operație de 11 ziua și am deschis ochii la cinci seara. A fost o operație de șase ore. Le mulțumesc doctorilor pe care niciodată nu i-am întrebat ce mi-au scos din mine. Am zis: ”Dacă asta e de făcut, asta fac!”

Cancerul ovarian este o boală tăcută și poate crea confuzii pentru cei ce nu sunt medici: senzație de sațietate, umflături la anumite părți din corp, oboseală, durere de spate. Se descoperă abia în faze avansate. Mai puțin de jumătate dintre pacientele care au recidive supraviețuiesc.

Medicii au plâns când au văzut rezultatele: ”Eu nu noi plânge niciodată!”

Primul diagnostic pus în cazul lui Edith Gozalez, la acel moment, era un cancer în faza II. Medicii i-au spus să ceară și o altă opinie. A ascultat sfatul și văzându-mi tomografiile și analizele au spus: carcinom seros papilar.

”Început de Grad IV. Gradul V nu există! Avem șase doctori în jurul meu, plus gastroenterologul. Le-au dat lacrimile. Abia atunci mi-am zis: ”dacă medicului tău îi dau larcrimile atunci…. Houston: we have a problem, e o problemă!”

Evident, nu a existat doar un grad IV, dar și câteva metastaze. Toți medicii aveau dosarul meu. Cancerul meu era unul foarte agresiv și îi speria pe toți. De multe ori, în astfel de situații, oamenii nu mai pun întrebări și se mulțumesc să spună: Domnule, doctor, tratați-mă și salvați-mă! Nu a fost și cazul meu: voiam să știu tot ce mi se întâmplă pentru a putea lupta. Și mi-am mai făcut o promisiune: că nu voi plânge niciodată!

Doctorii nu erau conviși că eu înțeleg gravitatea situației, însă eu am dorit să trăiesc experiența canecrului cu bucurie. O făceam pentru fiica mea, pentru familia mea. Edith Gonzalez a urmat apoi tratament cu drastic cu chimioterapie, însă și-a dorit ca fiica ei să vadă în ea un exemplu de curaj. ”Cancerul nu mă va controla, indiferent de rezultat. Eu aleg să merg mai departe!”

Voia să fie mamă din nou și să joace

În ianuarie anul acesta, Edith Gonzalez anunțase că se recuperase de cancer, voia să fie mamă din nou și să se întoarcă în telenovele.

”Îmbrățișez viața și o prețuiesc. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, muncesc la un nou scenariu. Am o atitudine pozitivă și trebuie să fim fericiți că suntem în viață”. Actrița nu concepea viața fără a munca sa pe micul ecran și, în plus, își dorea un frate sau o soră pentru fiica ei, acum în vârstă de 13 ani, Constanza.

Pe Edith Gonzalez, Moartea ”a așteptat-o” doar trei ani

Lupta lui Edith Gonzalez împotriva cancerului a inspirat femei din întreaga lume. Atitudinea ei a a dat speranță și curaj multor femei care suferă de această boală.

<Sunt femeie, fiica, soră, cetăţeană, mexicană şi fiinţă universală. Sunt suma vremurilor, a surorilor, a prietenelor, a mamelor, a bunicilor şi a tuturor femeilor din generaţie în generaţie care trăiesc în mine, şi prin mine. Sunt liberă şi sclavă precum ele, precum noi toţi. Noi, femeile, suntem nişte aventuriere: am studiat, am dansat, am râs cu poftă şi am iubit. Vă vorbesc din proprie experienţă, iar eu, ca persoană ce nu a fost niciodată punctuală, nu am de gând să ajung la timp nici la cel din urmă strigăt. Îmi pare rău, dar mai am multe lupte de dus, multe zâmbete de împărţit, multă artă de admirat. Aşa că, Moarte, aşează-te şi aşteaptă-mă! Pentru că ceasul meu o să sune cu mare întârziere>, spunea Edith Gonzalez.

Pe Edith Gonzalez, Moartea a ”așteptat-o” trei ani!… Însă în urma ei au rămas proiecte memorabile în lumea telenovelelor precum: Salome, ‘Doña Bárbara’, Corazon Salvaje”, dar și altele.

Loading...

Comments are closed.