Anul Centenarului a fost marcat de un nou val de români care a părăsit ţara pentru a-şi asigura un viitor mai luminos. La începutul anilor ’90, principalele destinaţii de pe buzele tuturor erau Spania şi Italia.

Jose Luis Molina, cercetător în antropologie din Barcelona, care studiază migraţia românilor în Spania, a vorbit într-un interviu acordat „Weekend Adevărul” despre cum au ajuns aceştia să fie al doilea grup ca mărime din ţara sa.

Peste un milion de români trăiesc astăzi în Spania, aşezându-se încă de la începutul anilor ’90 cu precădere în Castellon şi Roquetas del Mar. Cel dintâi oraş s-a înfrăţit recent cu Târgovişte, de unde provin mulţi dintre emigranţii români de acolo.

Cum au ajuns românii să se aşeze cu precădere în aceste două oraşe, unde reprezintă 14% din populaţiile totale? Răspunsul îl are un cercetător spaniol în antropologie care ajungea prima dată în România cu ocazia unei şcoli de vară, la Cluj. A rămas impresionat de lumea latină aflată în mijlocul unei alte lumi.

Jose Luis Molina este profesor al Universităţii Autonome din Barcelona, în departamentul de Antropologie Socială şi Culturală.

Cea mai recentă preocupare a sa ţine de migraţia românilor în Spania, iar de anul trecut face parte din echipa ORBITS, formată din cercetători români şi spanioli care analizează două enclave de români stabiliţi în Spania, precum şi legătura acestora cu oraşele româneşti din care provin.

Pe România, coordonatorul ORBITS este Marian-Gabriel Hâncean, conferenţiar la Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. Molina a explicat, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, de ce, după căderea regimului comunist, românii au ales ţara sa pentru a-şi reface viaţa, Castellon şi Roquetas del Mar fiind oraşele care au adoptat cei mai mulţi români în Spania.

Cercetarea realizată de antrolopologul spaniol şi de colegii săi este prima de acest fel din Europa, replicând metodologia pe care cercetători americani au aplicat-o într-un studiu care se ocupa de emigraţia mexicanilor în SUA. Molina a vizitat România de mai multe ori şi i-au scăpat doar trei destinaţii: Alba Iulia, Sibiu şi Constanţa.

Într-o notă mai personală, se declară fascinat de cultura românilor şi adoră micii cu muştar în combinaţie cu bere Ciuc. Ne-a vizitat recent, în septembrie, când a susţinut o conferinţă despre reţele personale, în cadrul unui workshop organizat de echipa proiectului iCoNiC.

„Weekend Adevărul“: Domnule Molina, de unde a răsărit interesul dumneavoastră de a studia migraţia românilor în Spania? Jose Luis Molina: Am început să vizitez România în urmă cu mulţi ani. Prima dată, am petrecut o perioadă în Cluj. Venisem la o şcoală de vară şi am descoperit o lume incredibilă.

Am realizat atunci că Europa era foarte diversă şi, îmi pare rău, dar interesul meu a fost dirijat de simplul fapt că româna este o limbă latină. Era posibil pentru mine să ajung s-o înţeleg. În loc să învăţ, nu ştiu, croată, pentru mine a fost pur şi simplu minunat să descopăr că limba catalană şi limba română au în comun o mulţime de cuvinte şi de expresii.

Practic, am fost interesat de România pentru că e o lume latină în mijlocul unei alte lumi. De asemenea, pe lângă această dimensiune, cea a similarităţii cu Spania şi cultura ei, a contat şi că acum vreo patru ani, erau peste un milion de români în Spania.

Este al doilea grup ca mărime din altă ţară, după marocani. Aşa că este o comunitate foarte importantă. Am avut multe istorii de-ale marocanilor, de exemplu, de-ale tuturor, exceptându-i pe români, unde aveam doar câteva articole.

Iar eu am luat legătura cu câţiva cercetători care lucrau cu români. Mi-am zis: „OK, este o realitate foarte importantă pentru Spania, iar noi nu ştim aproape nimic despre români“. Deci sunt interesat de români din două motive. Primul este că sunt o singularitate în Balcani, iar al doilea, că sunt foarte importanţi pentru Spania. Iar acum, cu atât mai mult sunt mai interesat, pentru că există multă mobilitate datorită Uniunii Europene.

Ceva se schimbă la nivel cultural în Europa şi nu avem habar ce se întâmplă. Aşa că am considerat că merită atenţie. Primii au fost adventiştii Spuneaţi că oraşul Castellon este similar unei colonii pentru români. De ce s-au aşezat cu precădere aici?

După 1989, după căderea lui Ceauşescu şi a blocului estic, adventiştii, acei protestanţi din România care cunoşteau deja experienţa migraţiei, au condus migraţia din România către alte părţi ale Europei. Mulţi au venit atât în Madrid, cât şi în Castellon.

De ce? Pentru că aproape de Castellon era o biserică adventistă, aşa că s-au simţit foarte confortabil acolo şi au avut parte de mult sprijin din partea spaniolilor. De asemenea, mulţi s-au aşezat în Madrid care e principalul punct de migraţie în Spania.

Care erau însă muncile? Muncile sunt în est. Vă amintiţi de căpşunari? Căpşunarii erau mai ales în Huelva, în sud, şi în Catalonia, în est. Aşa că această linie (n.r. – Catalonia-Huelva) este linia unde principala industrie, principalele oraşe sunt localizate.

Din Madrid, tendinţa naturală pentru migranţi în general şi pentru români în particular este să meargă în est, în oraşele unde se găseşte de muncă.

În Castellon, populaţia română era de aproximativ 14% din totalul populaţiei, în 2006, cred. În Roquetas del Mar, în Almeria, unde se regăsesc, de asemenea, comunităţi româneşti importante, românii reprezintă tot undeva la 14% din populaţia totală. Pe ei chiar i-am vizitat săptămâna trecută.

Citeste mai mult pe adevarul.ro

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here