29 de ani de la Revoluția Română. Oamenii sufereau de foame și frig: „Ne dădeau un sfert de pâine”

Se împlinesc, zilele acestea, 29 de ani de la Revoluţia Română. O revoltă pornită din multe lipsuri. De la lipsa de libertate, la cea de mâncare.

Exista raţie de alimente şi program de furnizare a apei calde şi energiei electrice. Nicolae Ceauşescu hotărâse în 1982 că România trebuie să-şi achite toate datoriile externe. A reuşit, dar preţul a fost plătit de un întreg popor care suferea de foame şi de frig.

La 31 martie 1989, Nicolae Ceuşescu a început şedinţa Comitetului Politic Executiv al PCR cu un subiect care nu figura pe ordinea de zi.

„Azi-dimineaţă am dat banii pentru ultima rată a datoriilor, a spus el. În anul 1980 aveam 11-12 miliarde de dolari. La începutul anului mai aveam 1,15 miliarde de dolari. Astăzi, ultima rată de 137 de milioane de dolari a fost achitată şi cu aceasta datoria bancară şi de stat a fost predată complet”.

De ce a ţinut Ceauşescu să plătească integral datoria externă? Realizările comuniste din anii 70 fuseseră ridicate prin împrumuturi occidentale.

Dar în 1981-1982, România a intrat într-o situaţie absurdă de incapacitate de plată. Scadenţele pe termen scurt, mediu şi lung s-au suprapus, fuseseră programate greşit. Oficialii comunişti nu au putut plăti o serie de furnizori externi, atrăgând penalizări.

Enervat, Nicolae Ceauşescu a găsit explicaţia: orice împrumut înseamnă pierderea independenţei şi suveranităţii. A început plata în totalitate şi în avans a datoriei externe.

Decizia a provocat o adevărată ruptură în economie. În iulie 1971, România negocia FMI şi Banca Mondială potrivit „politicii externe a PCR privind dezvoltarea relaţiilor cu toate statele indiferent de sistemele lor politice”.

Cum Nicolae Ceauşescu părea o breşă occidentală în Est, cele două instituţii financiare au acceptat chiar să facă o excepţie în propria politică şi finanţeze proiecte industriale. În plus, odată cu aderarea României la FMI, alţi investitori inclusiv din Statele Unite şi Canada, s-au orientat spre România.

Tehnologia şi know-how-ul occidental au dat speranţă românilor că regimul poate deveni rezonabil. Dar în iunie-iulie 1982, în criză de valută, Comitetul Executiv al PCR începe aşa-numita raţionalizare a energiei electrice la consumatorii casnici şi reducerea la limită a iluminatului stradal. Urmează restricţii în lanţ.

„Era o perioadă când eu trebuia să învăţ pentru facultate. Aveam lampă cu gaz, se găsea gaz şi cu lampa de gaz învăţam la gaz. Cu curentul te mai descurcai, dar era în plină iarnă numai anumite ore cu căldură şi apa caldă era cu program. 2-3 ore dimineaţa şi 2-3 ore seara. Totul era limitat”, își amintește Cristian Săndulescu, medic.

Citeste si articolul   Horoscop 21 noiembrie 2018. O zodie de apă va avea probleme

„Îmi aduc aminte că învăţam la lampă, ne încălzeam în bucătărie de la aragaz, nu era lumină, programul la televizor era de 2 ore. Mergeam la teatru, dar era foarte frig, la Filarmonică nu avea rost să te duci, că de frig, nu mergea arcuşul pe vioară. Multe, multe greutăţi, nu, nu, nu, nu trebuie să ne mai amintim de… și nici nu aş vrea ca cineva să mai treacă vreodată prin aşa ceva”, afirmă Corneliu Coman, fost ofițer, Iași.

Pe măsură ce miliardele de dolari erau plătite în avans, apăreau şi penalizările de plată anticipată. Cum Nicolae Ceauşescu nu înţelegea să le plătească, apăreau blocaje şi presiuni. Oficialii comunişti au obţinut totuşi renegocierea dobânzilor.

Pentru scăderea a 2-3 procente, calendarele de rambursare erau extrem de stricte. Românii resimţeau din ce în ce mai acut „economiile”:

„Puneam buteliile la rând, înainte de a avea gaz, cred că pe un kilometru de butelii, dacă nu mai mult. Şi aşteptam câte două zile. La telefoane ca să instalaleze Romtelecom, am aşteptat 5 ani. Şi acuma te roagă. La benzină, mergeam o duminică da şi una nu, tot prin relaţii.

Când a fost băiatul în Armată, nu vă spun, prin nişte foste eleve am reuşit să fac rost de câteva tablete de glucoză, mă duceam cu ele… ce să zic, foarte greu, ne-au umilit, ne-au umilit într-un hal fără de hal, dvs. să nu ajungeţi niciodată în situaţia asta”, spune Zinovia Busuioc, profesoară de franceză, pensionară.

Decizia de plată a datoriei externe a venit în paralel cu alta, care a multiplicat problemele: limitarea drastică a importurilor.

Cum industria era corealată cu cea Occidentală, lipsa de tehnologie i-a micşorat competitivitatea la export. Aşa că oficialii comunişti exportau masiv alimente. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, românii nu cumpărau alimente pe cartelă. În anii 80, da:

„Prima dată am venit în Craiova când am luat examenul pentru liceul industrial în 1977. Începând cu ’80-’81 a cam început să se aleagă praful, produsele de strictă necesitate, nici gând.



Stăteam la cozi, luam 5-6 portocale, bananele nu le vedeam decât în cărţi sau reviste. Prin 86-87 s-au introdus cartele de alimente zahăr, ulei şi pâine.

Citeste si articolul   FOTO: Gigi Becali, cu elicopterul la mănăstire. Patronul FCSB a mers să-şi petreacă Boboteaza în creierul munţilor

Cea mai mare nenorocire, necaz al comunismului a fost introducerea cartelei – jumătate de pâine. Pâinea nu avea un kilogram, cu 300 de grame nu puteai trăi”, povestește Nicolae Dondre, contabil.

„Stăteam la coadă ca să putem să ne procurăm acele produse care erau de strictă necesitate. Făcea omul aprovizionarea după cum avea relaţii, cunoştinţe, se ducea şi cumpăra cu preţuri supra.

Asta, de unde? De la diferite localuri care erau dirijate de diferiţi oameni din conducerea partidului. Era o problemă când stăteam la rând la lapte.

Aveam copii mici şi stăteam la lapte, asta era cel mai greu. De ce să nu spunem adevărul, dacă ăsta este adevărul?( Stăteaţi cu orele? )

Stăteam cu orele, dar puneam sticlele de seară, şi le legam pe sfoară, cum se proceda”, afirmă Andrei Costantin, pensionar Combinatul siderurgic.

„În anii ’80, alimentele de bază – zahărul, uleiul, untul, erau pe cartelă. Aveai dreptul la jumătate de pachet de unt de persoană, un kilogram de persoană, pe o lună de zile, te duceai la alimentară şi îşi luai raţia. Eu am făcut excursii în URSS şi în restaurante era untul pe masă la discreţie şi paharul de smântână 3 copeici. Acolo ne-am săturat şi de smântână şi de unt. Zic, uite, domne aici cum e”, spune Ana Brătilă, Cluj.

„Foarte greu. Era mâncarea, uleiul, zahărul şi pâinea era pe raţie. Şi pâine, ne da un sfert de pâine, dacă voiam să mâncăm mai multă pâine, trebuia să mergem în oraşul vecin la Beclean şi să stăm la coadă jumătate de zi pentru două pâini, să avem mai multă pâine pentru copii.

Stăteam la rând şi trebuia să aducem ouă de acasă, anumite numere de ouă, contra alimentelor. Şi ouălele nu ni le lua toate, pe ale mici, nu le lua”, Cristeştii Ciceului, jud. Bistriţa-Năsăud.

Nici măcar la ţară penuria de alimente din comerţul de stat nu putea fi compensată de legumele, ouăle sau carnea din gospodării. Animalele nu puteau fi sacrificate fără aprobare, iar ţăranii dădeau cote la stat.

Satele intens colectivizate erau cele mai năpăstuite. Grădinile rămase în proprietate privată erau prea mici ca să asigure hrana. Ţăranii nu aveau oricum timp de ele. Normele de muncă la colectiv erau uriaşe. Ca să supravieţuiască, mulţi au început pur şi simplu să fure de pe câmp sau din livezile cooperativizate.

Citeste si articolul   Băiat de 15 ani, arestat după ce a violat un bărbat de 57 de ani

Toate acestea se întâmplau în timp ce Perestroika lui Gorbaciov îşi extindea efectele mult-aşteptate în toată Europa Centrală şi de Est. Societatea românească se afunda în tensiune şi frustrare.

În lipsă de orice, piaţa neagră căpătase proporţii uriaşe:

„Stăteam la coadă ca să putem să ne procurăm acele produse care erau de strictă necesitate. Făcea omul aprovizionarea după cum avea relaţii, cunoştinţe, se ducea şi cumpăra cu preţuri supra-preţuri

De unde? De la diferite localuri care erau dirijate de diferiţi oameni din conducerea partidului”, spune Andrei Costantin, pensionar Combinatul siderurgic.

„Portocalele, bananele nu se găseau. Rarele dăţi când băgau la câte o cofetărie, mare parte se dădeau pe pile, cunoştinţe, relaţii, PCR de atunci e vorba asta. Fiecare şefă de magazin avea rudele ei, prietenii ei. Şi ce mai apucau săracii oameni, era bătaie pe ele”, afirmă Cristian Săndulescu, medic, Craiova.

Penuria a provocat alt monstru: inflaţia. Oamenii aveau bani, dar nu aveau ce cumpăra. Informat asupra situaţiei, Nicolae Ceauşescu a tras concluzia că ţăranii sunt vinovaţi:

„În ultimii ani, Ceauşescu a avut informaţii exacte că România suportă o inflaţie galopantă. Asta îl înnebunea, economiştii i-au explicat, el nu pricepea:

Dom’ne, în România, preţurile le stabilesc eu. Ceauşescu l-a admonestat pe preşedintele Comitetului de Stat pt Planificare şi i-a spus: după ce că eu vă fac planul, voi nu sunteţi în stare să îl urmăriţi?! Cei de la Comitetul Planificării lucrau nopţi să iasă corelaţiile economice.

A pus el şi mercurial, golind pieţele, ţăranii nu au mai venit în pieţe. Sau era la Adunaţii Copăceni, în curţile ţăranilor, cozi de Dacii, nu se mai vindea în pieţe”, spune Adrian Vasilescu, consilier guvernator BNR.

Citeste continuarea pe www.digi24.ro